Pages Menu
Categories Menu

Posted on oct. 30, 2008 in Aparitii media | 1 comment

Ana Birchall la „Nasul”

Transcriptul emisiunii „Nasul” din 29 octombrie 2008

Aici

Radu Moraru: Bună seara, bun găsit la Naşul, sunt Radu Moraru şi din acest moment vă rog mult să nu rataţi seara aceasta. Ştiu că sunt 3 ore şi ceva de emisiune, dar ar fi mare păcat. Pentru că vom trăi împreună o experienţă în premieră. Şi incredibilă! E rost acum să vă anunţaţi toţi prietenii, să lăsaţi treburile, puneţi de o cafeluţă dacă sunteţi obosiţi, staţi pe recepţie. Pentru că în această seară vom demonstra ceva de 100 de ori mai tare decât experimentul cu contorul de gaz. Poate de 1000 de ori. E ceva vital şi e ceva care poate va zgudui toată clasa politică mâine dimineaţă. Va zgudui practic din temelii tot. Şi poate fi un început şi pentru România. În criză economică mondială, noi dacă reuşim să corectăm ceea ce dorim în această seară, cred că avem o mare şansă. Avem mai multe părţi… de asta e nevoie să staţi pe parcursul întregii emisiuni. Atât, în seara asta. E nevoie de dumneavoastră. Îi rog pe toţi cei din Spania, Italia, acolo unde sunt mulţi români, să se anunţe repede, să îşi anunţe prietenii. Îi anunţ pe cei din Statele Unite care ne văd live, să îşi anunţe cunoscuţii, Canada. Pentru că în această seară împreună vom face o demonstraţie de forţă a noastră. A presei, dar şi a dumneavoastră, a privitorilor. Să vedem acum dacă sunteţi solidari cu România şi cu românii. E foarte important. Nu o să vă vină să credeţi, dar tot ce vă prezentăm în această seară e mai tare decât orice film poliţist, mai tare decât orice vreţi dumneavoastră. Nu aţi văzut aşa ceva pe micile ecrane, cel puţin în materie de televiziune, talk-show şi aşa mai departe. Cum spuneam, mai multe părţi, şi vă rog să fiţi în faţa micilor ecrane, mulţi, şi mai deştepţi decât cei care ne cred atât de proşti. Luăm o scurtă pauză.

Radu Moraru: Am revenit. Colegii, ştiţi la ce ordonanţă mă refer. Nu îmi vine să cred ce am descoperit. O să alezăm aici pe tablă în câteva minute, spunem tot, ca să vedeţi de ce, cum? E un mister pe care l-am dezlegat cu toţii, pentru că nu îl înţelegea nimeni până la urmă şi noi am reuşit să îl desluşim pornind de la o secvenţă de 4 secunde. Au fost suficiente pentru a descoperi nişte lucruri care în mod normal în orice ţară din lumea civilizată sunt 4 secunde fatale. Mă refer din punct de vedere politic, imagine. Şi aşa mai departe. Invitaţii mei pentru această parte sunt doi tineri parlamentari care cu siguranţă se vor bate în viitor să ajungă în Parlamentul României şi sper din toată inima să nu fie ca înaintaşii lor care au pus românii în stare de criză timp de 18 ani. Atât de mare criză au pus ăştia pe capul nostru, ei dându-se mari că fac bine poporului şi românilor, că milioane dintre noi au trebuit să emigreze şi milioane care aveau speranţe în ’90 că se pot întoarce, să nu se întoarcă. Nu e genocid, dar e… Bună seara, Ana Birchall şi Aurelian Pavelescu.

Aurelian Pavelescu: Bună seara. În ce mă priveşte eu cred că am dat dovadă până acum că nu sunt atât de disciplinat în ultimii 18 ani şi am făcut o groază de dezvăluiri.

Radu Moraru: Da, dar cei cu gura mare cum sunt eu, dumneavoastră, ne lasă mai pe margine.

Aurelian Pavelescu: Ce s-ar întâmpla dacă nu am fi nici noi şi nu s-ar dezbate? Aceasta e o altă întrebare la care ar trebui să răspundă cei care spun doar vorbesc şi nu fac. Pe de altă parte, eu am şi făcut foarte multe lucruri în aceşti 4 ani. Şi am să fac în continuare.

Radu Moraru: Am înţeles.

Ana Birchall: Uite, Radu, eu sunt unul din tinerii care am avut curajul să mă întorc.

Radu Moraru: Cam câte ţepe ai luat prin faptul că te-ai întors şi ai renunţat la o carieră şi bănoasă, şi bună, mai ales pe vremuri din astea grele?

Ana Birchall: Bine eu am intrat în politică nu să dau tunuri financiare, dar mi
s-au pus foarte multe piedici, multe şuturi în fund, ca să spun aşa, dar ştii cum se spune: ce nu te omoară, te întăreşte.

Radu Moraru: Da, inclusiv ultima decizie a partidului a fost să te trimită cât mai departe, să fii în Parlamentul României, dar reprezentând românii de cât mai departe.

Ana Birchall: Eu o să fiu onorată să reprezint orice român. Eu vineri voi pleca în Statele Unite şi o să merg peste tot în Statele Unite şi în Canada. Deja am vorbit şi în Australia, pentru că e şi colegiul de Australia şi o să spun că o să mă bat pentru fiecare vot. Şi o să arăt celor care mi-au pus beţe în roate…

Radu Moraru: Cum vedeţi criza aceasta? Că aici avem un avocat specializat în falimente bancare şi un avocat specializat în furturi bancare. Cum vedeţi criza economică?

Ana Birchall: Eu am scris o teză de doctorat în faliment bancar şi când am analizat şi Statele Unite prin 2002 am tot spus atenţie că acest domeniu este total nereglementat. A fost prea multă flexibilitate. Dau un exemplu, în ’99 când eu eram la masterat la Yale, nici după două luni de zile m-am trezit acasă cu 3-4 cărţi de credit şi aveam o plajă până la 10 mii de dolari pe care puteam să iau credit, fără niciun fel de checking before.

Radu Moraru: Dar dacă nu dai banii, toată viaţa te vor urmări.

Ana Birchall: Da, dar eu doream să spun de această largheţe.

Radu Moraru: Dar ce îţi fac dacă nu garantezi cu nimic?

Ana Birchall: Bine asta e ţeapa băncii, dar în majoritatea cazurilor oamenii au fost diligenţi. E adevărat că s-a dus foarte mult partea de consum. Dar această largheţe mai ales în sistemul bancar, unde încrederea…

Radu Moraru: Dar acolo nu e un BNR?

Ana Birchall: Este FED, mai e şi FBAC care se ocupă special de partea de bancă…

Radu Moraru: Păi acum s-a ocupat atât de special că au dat faliment mari bănci.

Ana Birchall: Totul se reduce şi la încredere. Nu ştiu dacă s-a vorbit suficient de acel faliment sistemic. Or, băncile, aşa cum după 2001, după 11 septembrie 2001, eu personal am fost implicată în câteva cazuri la firma la care lucram, în cazuri de reorganizare financiară a liniilor americane. De ce? Au intrat în incapacităţi de plată datorită neîncrederii oamenilor. Nu mai doreau să zboare cu avionul.

Radu Moraru: Deci încrederea e cea mai importantă.

Ana Birchall: Încrederea şi cu atât mai mult în sistemul bancar.

Radu Moraru: Zvonul, alarmele false creează neîncredere?

Aurelian Pavelescu: Încrederea este unul din factori şi aş spune că nu cel decisiv.

Radu Moraru: Dar care e?

Aurelian Pavelescu: Mecanismele de finanţare. Reglementări ferme, modul în care funcţionează băncile. Sistemul financiar, sistemul bursier. E vorba de reglementări, şi nu simpla încredere. Ce încredere să aibă o bancă într-o persoană care vine cu buletinul…?

Radu Moraru: Nu, încrederea oamenilor. Dacă eu nu am încredere în sistemul bancar, la revedere.

Aurelian Pavelescu: E complicat cu încrederea oamenilor.

Ana Birchall: Nu, dar eu ştiu ce vorbesc.

Aurelian Pavelescu: Am aici un articol care reflectă declaraţiile făcute de fostul şef al FED care dă nişte declaraţii cutremurătoare. Citez „aceia dintre noi care s-au bazat pe interesul instituţiilor de credit, de protejare a capitalurilor acţionarilor, inclusiv eu, sunt în stare de şoc. Sunt în stare de şoc pentru că timp de 40 de ani nu am văzut decât probe care să îmi susţină teoria. Criza s-a dovedit a fi mult mai existentă decât mi-am putut imagina. Momentul actual este un tsunami care nu se poate produce decât o singură dată într-un secol.” Deci e vorba de o strategie la nivelul instituţiilor centrale americane care a dat greş. Acest lucru îl recunoaşte şi Administraţia Bush. Este şi motivul pe care în bună măsură s-au pompat, acum 2-3 săptămâni, 700 de miliarde de dolari şi vor veni mult mai mulţi după. Această criză este o criză de sistem. De ce? Pentru că la un moment dat sistemele financiare speculative, s-a ajuns la situaţia de a se face bani din bani, fără să mai fie o reflectare în muncă. Şi atunci s-au aruncat pe piaţă bani care nu mai aveau acoperire.

Ana Birchall: Deci acea teorie care se vorbea a Guvernului, teoria deregulării. Aşa se numeşte în drept financiar. De aceea la început am spus foarte clar că este nevoie de a strânge puţin partea legislativă. Încrederea în sistemul bancar este esenţială. Acum ce se întâmplă şi iar vine partea a doua a sistemului bancar de criză, din punct de vedere al încrederii nu mai există lichidităţi între bănci. Deci băncile nu mai dau cu împrumut altor bănci.

Aurelian Pavelescu: Şi sistemele de garantare a băncilor şi ele au căzut, pentru că e un sistem bancar care e şi un sistem de garantare al băncilor la nivel internaţional.

Radu Moraru: Adică şi băncile împrumută la alte bănci?

Aurelian Pavelescu: Acum teoria nu mai contează prea mult. Criza a început să fie simţită de 3-4 săptămâni, de o lună de zile. Eram la nivelul declaraţiilor şi al analizelor financiare, bancare, poate politice, dar criza a început să ne cuprindă. Aflăm că acum 2 zile la Cluj sunt disponibilizate 4 mii de persoane. Încep să se închidă fabricile, investiţiile străine care produc componente pentru fabrici din Uniunea Europeană.

Radu Moraru: Să nu exagerăm.

Aurelian Pavelescu: Se reduc capacităţile. Pe de altă parte, la Dacia 4 zile în viitoarele săptămâni nu se va lucra. Dar asta se întâmplă şi în Franţa, nu numai în România. Deci este o criză globală. S-a dorit o lume globalizată şi acum criza este una globală.

Radu Moraru: Dumneavoastră spuneţi că la fel cum e în Franţa, Spania, aşa e şi la noi?

Aurelian Pavelescu: Nu e încă. Se poate să fie şi mai rău.

Ana Birchall: Eu aş vrea să precizez că poate această criză loveşte în România mai mult decât ar trebui pentru că noi nu am intrat în acest cerc al creditelor, dar pentru că am avut o creştere economică bazată pe consum, o guvernare pe datorie şi nu pe producţie, de aceea sunt aceste probleme. Deci creşterea aceasta economică nu a fost susţinută şi de productivitate. Noi nu am investit în productivitate, în cercetare. Nu am mers decât pe o guvernare pe datorie. Asta e.

Radu Moraru: Ştiu, dar se presupune că mulţi vor trebui să vină în România să facă drumuri, autostrăzi, ceea ce înseamnă că va fi multă producţie.

Aurelian Pavelescu: Dacă se va mai întâmpla aşa cum s-a plănuit. Pentru că iată o problemă cu care se va confrunta, deja se confruntă România, mulţi dintre cei plecaţi în Spania, Italia se întorc în ţară. De ce? Pentru că acolo …

Radu Moraru: Nu mulţi.

Aurelian Pavelescu: Acolo tot ce se întâmplă în construcţii se opreşte şi atunci nu mai au nevoie de muncă mai mult sau mai puţin calificată care în bună parte a venit şi din România. Or, aceşti oameni vin acasă, în loc să mai trimită bani acasă.

Radu Moraru: Nu. E o perioadă de panică.

Aurelian Pavelescu: Or, ce se va întâmpla? Aceşti oameni care vor veni în România vor avea o problemă cu locurile de muncă, cel puţin în domeniul lor pentru că de asemenea construcţiile, piaţa imobiliară şi la noi stagnează de circa 6 luni de zile. Şi nu se întrevede o situaţie de relansare. Mecanismele de creditare şi la noi s-au înăsprit în ultimul timp. Fluctuaţia euro e foarte periculoasă şi provoacă îngrijorări.

Radu Moraru: Bun. Vreau să vă anunţ că începem demonstraţia. O să urmeze într-o parte a treia, titlul generic este „O femeie tânără vrea să îl bată pe Călin Popescu Tăriceanu”. Deci pregătiţi-vă!

Aurelian Pavelescu: Dar aveţi o problemă cu Călin Popescu Tăriceanu? Parcă ar fi una personală.

Radu Moraru: Nu. Personal cred că ar putea fi un simpatic partener de table, discuţie, tenis. Eu am o problemă cu cel mai tare din România. Pentru că el conduce Guvernul şi e cel care are 400 de miliarde PIB.

Aurelian Pavelescu: Dar Guvernul e o rotiţă. Guvernul nu e BNR, care e altceva.

Radu Moraru: Deci, Guvernul e o rotiţă!

Aurelian Pavelescu: Este o roată. Pe de altă parte, este administraţia.

Radu Moraru: Voi zgudui toată clasa politică.

Aurelian Pavelescu: De ce am spus asta? Pentru că indiferent ce îi reproşăm lui Călin Popescu Tăriceanu şi i se pot reproşa multe, ceea ce nu îi putem reproşa dacă ne uităm la Călin Popescu Tăriceanu, este una din personalităţile politice de calibru european. Dacă te uiţi la TV, la Călin Popescu Tăriceanu, poate să stea lângă Barroso, lângă orice şef de stat. Eu spun prin cuvinte simple şi vreau să se înţeleagă că este un politician care a traversat o perioadă foarte dificilă politic. A trebuit să salveze partidul. A guvernat într-o situaţie…

Radu Moraru: Mă doar în spate de partid.

Ana Birchall: Dacă nu e în stare să plece.

Aurelian Pavelescu: O să plece, dar de ce nu a fost răsturnat de PSD?

Radu Moraru: Şi a salvat partidul?

Aurelian Pavelescu: Eu cred că da.

Radu Moraru: Mare sacrificiu. Dar ţara a salvat-o?

Aurelian Pavelescu: Cel puţin statisticile oficiale arată că ţara a avut o creştere economică permanentă în ultimii 4 ani.

Ana Birchall: Pe datorie.

Radu Moraru: Stimaţi telespectatori, să fiţi vigilenţi. Şi băncile astea care erau ireproşabile pe hârtie. Asta pe hârtie ne-am săturat. Pe noi ne interesează pe teren.

Ana Birchall: Dar domnul Călin Popescu Tăriceanu acum vreo 3 săptămâni ne anunţa că nu o să avem nicio problemă cu criza. După 3 săptămâni a descoperit că vine criza şi în România şi nu mai putem să mărim salariile.

Aurelian Pavelescu: Da, criza s-a generat surprinzător.

Radu Moraru: La 3 fără un sfert a început criza.

Aurelian Pavelescu: Acum 6 luni nici în Statele Unite nu se ştia că va fi criză.

Ana Birchall: Aici deja faceţi declaraţii hazardate.

Aurelian Pavelescu: De când ştiaţi de criză şi de ce nu aţi spus aici la Naşul de criză?

Ana Birchall: Nu am fost invitată. Eu vă rog, ştiu ca şi avocat aveţi tendinţa să vorbiţi foarte mult şi de multe ori folosiţi cuvinte aiurea. De cel puţin un an de zile se vedeau semnele. Dacă tu ai un economist serios care să citească previziunile, erau semne clare că economia mondială, economia americană…

Radu Moraru: Deci spuneţi că un premier ar fi trebuit să ştie cam de un an?

Ana Birchall: Cum adică? Deci nu ştia nici măcar acum 3 săptămâni? Că acum 3 săptămâni a spus nu e nicio problemă, România nu va fi afectată de criză. Şi acum brusc majorarea salariilor…

Aurelian Pavelescu: Nici Bush nu ştia că va fi criză, pentru că dacă ştia ar fi băgat acum un an mai puţin de 700 de miliarde.

Ana Birchall: Vă spun acum un secret. Am stat de vorbă cu Bob Ruber, care întâmplător a terminat aceeaşi facultate pe care am terminat-o şi eu.

Radu Moraru: La ce echipă joacă?

Ana Birchall: A fost fostul ministru de finanţe în Administraţia Clinton.

Radu Moraru: Şi ce a spus?

Ana Birchall: A spus, este adevărat că s-a mers pe această criză. Se vedeau semnele, dar tot atât de bine dacă se vor lua măsurile şi a spus o serie de măsuri putem ieşi foarte frumos.

Radu Moraru: Ei da, dar europenii vor reuşi să-şi revină?

Ana Birchall: Asta este obligaţia celor care ne conduc ţara să se îndeletnicească şi să nu mai stea în scandal toată ziua bună ziua, astfel încât să ia măsurile necesare ca acest val să ne atingă cât mai puţin. Dar nu poţi să vii acum 3 săptămâni de zile şi să spui domne nu e nicio problemă şi după două săptămâni să spui aoleu, stai dacă majorez salariile profesorilor o să duc economia în criză. Asta e deja declaraţie iresponsabilă.

Aurelian Pavelescu: Când s-au mărit pensiile şi PSD a fost de acord cu pensiile. Şi a făcut presiuni foarte mari. De ce PSD a dorit mărirea pensiilor…?

Ana Birchall: Şi de ce a acceptat Călin Popescu Tăriceanu?

Aurelian Pavelescu: Deci Călin Popescu Tăriceanu e de vină. Dragi pensionari, votaţi-l pe Călin Popescu Tăriceanu. El a mărit pensiile. Aşa şi este.

Radu Moraru: Domnule Aurelian Pavelescu, eu cred că un guvern responsabil ar putea să creeze, cu cât bănet e în ţara asta, condiţii decente de trai şi de muncă pentru toţi pe care îi are în buget. Cei de la privat sunt obligaţi prin alegerea făcută să aibă o viaţă aşa şi aşa. Uneori în sus, uneori în jos.

Aurelian Pavelescu: Domnule Radu Moraru, ştiţi câţi bani sunt în ţara asta? În jur de 60 de miliarde de euro. În bănci şi în rezervă. Criza mondială e estimată la 3 mii de miliarde de dolari probabil. Or, într-o noapte dispar. Pentru că sunt mecanisme financiare cărora cu greu le poţi face faţă. Este o picătură în ocean.

Radu Moraru: Doamnelor şi domnilor, e ora 22:00, trecem la bombe. Deci dacă nici acum nu se zguduie clasa politică, înseamnă că nu mai avem nicio şansă. Ce înseamnă ordonanţă de urgenţă? Guvernul poate adopta ordonanţă de urgenţă numai în situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul ordonanţei. Deci când arde, spui de ce e urgent şi dai ordonanţă. Am citit articolul 115 din lege. Avem un pasaj din emisiunea Sinteza Zilei.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră aveţi în bugetul ăsta de 6% bani necheltuiţi şi puteţi să îi luaţi de acolo. De ce nu îi luaţi?

Călin Popescu Tăriceanu: Nu. În bugetul pentru anul 2008 sunt prevăzuţi bani pentru investiţii şi astăzi suntem la sfârşitul lunii a 10-a când probabil vin la plată facturi pentru investiţii făcute în lunile iunie, iulie şi august. Deci banii nu pot să fie cheltuiţi la sfârşitul lui octombrie pe tot anul 2008. Banii sunt repartizaţi într-un mecanism foarte simplu. Suma toată împărţită la 12 luni şi sunt plus faţă de aceasta, în afară de proiectele de investiţii, sunt şi proiecte mari care reprezintă cheltuieli într-o anumită lună. Vă dau un exemplu, este cunoscut proiectul „Un calculator pentru fiecare elev”. Este o sumă mare care nu se cheltuieşte în 12 luni.

Radu Moraru: Doamnelor şi domnilor, ultimele 6 secunde sunt fatale. După care Ion Cristoiu, un mare vulpoi al presei, cu ochii luminoşi tăcea. Când a auzit ce grozăvie a spus premierul, s-a făcut că tace. Cele 6 secunde în care premierul spune aşa: …mai sunt proiectele de investiţii şi mai sunt proiectele mari, cum ar fi acest proiect mare care înseamnă „Un calculator pentru fiecare elev din România” când se va adjudeca licitaţia şi care se cheltuie pe loc în luna respectivă. Deci am zis, măi e tun. Păi sunt poate 5 milioane de elevi. 5 milioane de calculatoare ori 200 de euro un calculator, ajung la un miliard de euro şi am plecat pe fir. Bugetul educaţiei mai are de primit ca să se ajungă la 6% încă 2 miliarde de euro. Şi zic, măi frate, deci un miliard ar fi pentru calculatoare. Şi mergem pe adevăr.

Aurelian Pavelescu: E vorba de 5 milioane de calculatoare? Poate e vorba de un program pe mai mulţi ani?

Radu Moraru: Această sumă se cheltuieşte când s-a adjudecat licitaţia.

Aurelian Pavelescu: Dar asta ce înseamnă? Un contract care are o anumită derulare.

Radu Moraru: Nu. Aţi auzit când se cheltuiesc banii, că nu a înţeles domnul Aurelian Pavelescu.

Aurelian Pavelescu: Domnule Radu Moraru, de la o declaraţie politică asta nu reflectă toate clauzele unui contract. Aveţi contractul sau licitaţia?

Radu Moraru: Am rugat-o şi pe Ana Birchall care s-a ocupat de educaţie.

Aurelian Pavelescu: Eu vreau să mă edific pentru a nu porni de la prezumţii de vinovăţie. Şi să mă edific şi de asta îmi şi pun nişte întrebări. Dacă s-a adjudecat şi dacă avem contractul?

Radu Moraru: E maxim de ce se poate arăta şi vedea la TV astăzi în mileniul 3 în toată lumea. Ţineţi minte data asta 27 iunie 2008. Când se ia vacanţa parlamentară?

Aurelian Pavelescu: 1 iulie.

Radu Moraru: Deci cu 3 zile înainte de vacanţa parlamentară şi şcolară. Ei nu contează da… deci 27 iunie 2008. Ordonanţă de urgenţă. Ştiţi în ce zi? Sigur că vineri. Cam pe la orele 18:24. Ordonanţa 87 pe 2008. Corect?

Radu Moraru: Da. Această ordonanţă de urgenţă…

Aurelian Pavelescu: Dar o clarificare. Ordonanţa de urgenţă nu are nimic de-a face cu activitatea parlamentară. Ea e dată de guvern.

Ana Birchall: Stai puţin.

Aurelian Pavelescu: Pentru că aţi spus că s-a publicat vineri.

Radu Moraru: Nu a fost dată.

Aurelian Pavelescu: De guvern se dă, nu de Parlament.

Ana Birchall: Exact.

Aurelian Pavelescu: Nu are legătură cu vacanţa parlamentară.

Radu Moraru: Deci primul pas este 27 iunie 2008, era vineri, luni, Parlamentul intra în vacanţă. Nu, luni mai era de lucru. Această ordonanţă spune aşa: „Pentru anul şcolar 2008-2009 achiziţionarea calculatoarelor se face în funcţie de numărul elevilor din casele a IX-a şi a X-a.” Deci această ordonanţă spunea într-un prim pas probabil să se dea pentru toţi elevii din clasele a IX-a şi a X-a din România calculatoare. Foarte frumos. Domne, dar ce te-a apucat vara? Trebuia să motivezi urgenţa, că legea nu te lasă să dai. Şi zic aşa oamenii ăştia. Nici nu ştiau câţi elevi sunt, dar spun aşa: e nevoie să dăm ordonanţa astăzi pentru că din ce ştim noi cam 100 de zile sunt necesare până ca aceste calculatoare să treacă la elevi, că şcoala începe pe 15 septembrie. Suma din această ordonanţă, sau această ordonanţă spune aşa: eu am fost ieftin la calculatoare, ele vor costa maxim 400 de euro. Eu am zis 200, luăm mai chinezeşti din astea. 400 de euro. Atât va putea costa un calculator, inclusiv softul de operare. Ştiţi câţi bani sunt aici?

Ana Birchall: 644 de milioane Ron.

Radu Moraru: Adică în euro 184 de milioane de euro.

Ana Birchall: Da.

Radu Moraru: Ăştia erau banii de salarii.

Aurelian Pavelescu: Care salarii?

Radu Moraru: De mărit la profesori.

Aurelian Pavelescu: Nu. E mult mai mare suma.

Radu Moraru: Pentru 3 luni de zile care erau acum…

Aurelian Pavelescu: Nu e vorba pentru 3 luni…

Ana Birchall: Domnule Radu Moraru, dacă tot m-aţi chemat…

Aurelian Pavelescu: Doamna s-a pregătit. E o surpriză pentru mine.

Ana Birchall: Nu. Deci dacă facem…

Aurelian Pavelescu: Deci mărirea salariilor pentru profesori se face nu pentru un an, pentru 3 luni, ci pentru totdeauna.

Ana Birchall: Hai să ne uităm pe buget. Pentru anul bugetar 2008 avem PIB-ul, sunt 440 de miliarde, bugetul educaţiei 6% din PIB, deşi ştim foarte bine că s-au cheltuit doar 5,2 dacă e să vorbim în termeni reali, însă 26,4 miliarde de lei. Salariile personalului didactic înseamnă 9,81 miliarde de lei. Ponderea salariilor din bugetul educaţiei 37,5%. Această promulgare a legii înseamnă o sumă de 0,816 miliarde de lei. Avem aceşti bani. Deci sunt bani.

Aurelian Pavelescu: Dar nu are legătură cu salariile profesorilor.

Ana Birchall: Are legătură. Ce doream să spun e că bani pentru profesori sunt.

Radu Moraru: Deci noi am găsit mecanismul, ca să vedeţi cum se face în România prăpăd. Deci ştiţi ce se întâmplă? Principiul în orice afacere unde sunt bani, dacă dai la salarii nu sunt comisioane. În momentul în care banii intră în afaceri, acolo sunt comisioane. Nu ştiu cine le ia, dacă se iau, cum se iau. Dar ce ştim noi este următorul lucru, că s-a dat ordonanţa de urgenţă. Vacanţă parlamentară. Pasul următor ce credeţi că urmează?

Ana Birchall: Licitaţia.

Aurelian Pavelescu: Dar ce legătură are cu vacanţa parlamentară?

Radu Moraru: Domnule Aurelian Pavelescu, vă aruncaţi ca rechinul în bazinul fără apă.

Aurelian Pavelescu: Nu are legătură, pentru că o ordonanţă de urgenţă se aprobă de principiu în Parlament după 6-8 luni. Iată, Traian Băsescu vorbea ieri de ordonanţe pe care el le-a semnat pentru aprobarea ordonanţelor abia acum la finele lui 2008. Astea sunt mecanismele politice.

Radu Moraru: Ordonanţa de urgenţă are efect imediat. Deci ordonanţa se tipăreşte în Monitorul Oficial, nu contează că Parlamentul e în vacanţă, ea produce efecte. Se ţine licitaţia, la licitaţie participă mai multe firme şi la licitaţie potrivit presei se spune că Intrarom şi Siveco au câştigat cel mai mare contract cu statul pentru informatizarea şcolilor. Da? Două firme. Intrarom a luat şi va subcontracta lui Siveco 46% din valoarea contractului, practic Intrarom – Siveco. Deci două firme. Aici sunt multe speculaţii. Sunt mulţi din IT care spun caietul de sarcini a fost făcut pentru ca aceste firme să câştige. Astea sunt acuzaţiile, dar nu asta ne interesează.

Aurelian Pavelescu: Staţi puţin, trucarea unei licitaţii înseamnă infracţiune şi înseamnă puşcărie. Mai grav de atât nu se poate.

Radu Moraru: Nu de asta e vorba. Mergem mai departe. Pasul următor.

Ana Birchall: S-a contestat licitaţia.

Radu Moraru: Atenţie, această ordonanţă când se întorc parlamentarii din vacanţă, în septembrie, senatori o discută. Şi această ordonanţă din 27 iunie în septembrie 17 septembrie 2008 Senatul respinge ordonanţa argumentând. Şi să vă citesc nişte argumente foarte solide pentru România. Spune aşa domnul Dan Sabău: „În acest moment sunt programe de dezvoltare abilităţilor tinerilor în IT, dar problemele din infrastructură, din învăţământul preuniversitar sunt dominate de sărăcie, mediul rural nu mai vorbim” şi toată lumea ştie. Citesc, domnul Atanasiu: „De ce este astăzi util ca să fie daţi elevii claselor a IX-a şi a X-a din licee şi din şcoli cu aceste calculatoare?” Care erau de dat acasă la fiecare elev.

Ana Birchall: Şi să le returneze după 3-4 ani de zile.

Radu Moraru: De ce? întreabă domnul Atanasiu. „Sigur, dacă Guvernul României cu două luni şi ceva înainte de alegeri devine o societatea de caritate, dar nu pe bani privaţi, ci pe banii fiecăruia dintre noi cred că este foarte mult de discutat. Era nevoie de două sute de milioane de euro. Costuri enorme, utilitate aproape 0, pentru că aceste computere în timp se degradează şi la finele ciclului şcolar, când copiii vor fi în clasa a XII-a, calculatoarele pe care le vor restitui vor fi nişte cutii depăşite. O sumă uriaşă”. În al doilea rând este discriminatoriu, de ce să dai la a IX-a şi a X-a, şi nu la toţi? Călin Popescu Tăriceanu însă aţi văzut ce a spus, în mintea cuiva probabil este că se dea la fiecare elev, ceea ce ar ajunge ca 4 milioane ori 400 de euro, ar însemna 1,6 miliarde de euro plătiţi pe loc.

Aurelian Pavelescu: Asta e o prezumţie.

Radu Moraru: Câţi elevi sunt în România?

Aurelian Pavelescu: Dar a spus de clasa a IX-a şi a X-a.

Ana Birchall: Dar în Senat nu au votat pentru decât liberalii şi cei de la UDMR. PSD a votat împotrivă cu PC.

Radu Moraru: Sigur că în Parlament era doamna Pastor Gabrielo.

Aurelian Pavelescu: A votat UDMR şi PNL pentru că ei votează Guvernul.

Ana Birchall: Ce este politic aici, domnule Aurelian Pavelescu?

Aurelian Pavelescu: PSD a votat vânzarea petrolului românesc.

Ana Birchall: Deja este diversiune.

Radu Moraru: Doamna Pastor Gabrielo, secretar general în MEC, susţinea aceste lucruri. Şi mai spune cineva aici, domnul Gavrilă Vasilescu: „la nivelul de 400 de euro pe calculator, înmulţiţi 400 de euro cu cifra pe care o să ne-o dea acum Guvernul să vedem câţi elevi sunt şi vă daţi seama câţi bani”. Uitaţi-vă că sunt banii la unii, dar…

Ana Birchall: Sunt mii de şcoli fără autorizaţie de funcţionare.

Radu Moraru: Ordonanţa de urgenţă s-a respins. Sigur că doamna Pastor Gabrielo spunea Strategia de la Lisabona, programul …, dar nu ştia câţi elevi sunt. Deci asta mi se pare tupeu maxim. Mergem mai departe. Zice aşa doamna Pastor Gabrielo: „Numărul exact al elevilor beneficiari nu pot să vi-l spun, dar pot să vă spun că e vorba de toţi elevii.” S-a respins asta. Ce credeţi că se întâmplă? Senatul respinge, ordonanţa merge mai departe, efectele ei se produc. Se ţine licitaţia. Licitaţia este câştigată.

Aurelian Pavelescu: Dar trebuia să meargă şi în Camera Deputaţilor.

Radu Moraru: Trebuia să meargă şi în Camera Deputaţilor, la domnul Bogdan Olteanu. Dar nu mai conta pentru că ordonanţa se producea în efecte.

Aurelian Pavelescu: Absolut. Votul din Senat nu oprea efectele ordonanţei.

Radu Moraru: Ce se întâmplă? În Camera Deputaţilor nu a ajuns la dezbatere. Adică e trimisă către Camera Deputaţilor, nu ştim, e în sertare, e în seif? E undeva? Domnule Bogdan Olteanu, vă rog frumos, mâine de dimineaţă deschideţi sertarele şi vedeţi unde este ordonanţa, că mâine istoric Camera Deputaţilor o poate respinge forever. Deci dacă ea nu e scoasă să fie respinsă, e ca şi cum duduie.

Ana Birchall: Are putere de lege.

Radu Moraru: Cei care au fost nemulţumiţi de faptul că au câştigat licitaţia respectivii, ei susţinând că s-a dat caietul de sarcini la care un paragraf lăsa doar un singur consorţiu de firme să câştige, au făcut contestaţie către Consiliul Naţional de Soluţionare al Contestaţiilor. Da, deci aici te duci şi conteşti. Această contestaţie a fost depusă pe 9 septembrie. Înainte de a se respinge, vă daţi seama că această dată, de ce o trec după? Să vă daţi seama că în 9 septembrie, când a fost depusă contestaţia…

Ana Birchall: Eu ştiu că şi pe 7 august, o firmă din Botoşani.

Radu Moraru: Nu, 9 septembrie, Assesoft, o firmă împreună cu alte firme care au participat la acest contract au depus o contestaţie. Ce arată asta? Că nu s-a mai aşteptat să se întoarcă Parlamentul, ci licitaţia s-a ţinut înainte.

Aurelian Pavelescu: Dar nu e obligatoriu. Regimul juridic şi PSD când a fost la guvernare a tunat cu ordonanţe. Deci este un instrument constituţional. Creaţi nişte legături de cauzalitate care induc vinovăţia. Juridic lucrurile s-au derulat corect. Că Senatul a respins, e dreptul lui să o facă. E dreptul Camera Deputaţilor să respingă.

Radu Moraru: Deci arătăm că s-a desfăşurat licitaţia înainte să se întrunească Parlamentul din nou, după vacanţă, au respins cei din Senatul României…

Aurelian Pavelescu: Deci aici Parlamentul e bun!

Radu Moraru: Da. Ce trebuia în cazul a 184 de milioane de euro când se vorbea de criză? Deci licitaţia practic s-a adjudecat. Am demonstrat că s-a făcut înainte de 9 septembrie. Deci pe mecanismul logic ce înseamnă, că ordonanţa, chiar dacă nu s-a ţinut că…

Aurelian Pavelescu: Domnule…

Radu Moraru: Domne, lăsaţi-mă să vorbesc. Deci Călin Popescu Tăriceanu a scos mulţi porumbei pe gură. El a spus că nu trebuie să ţinem cont de Parlament dacă licitaţia se adjudecă, se dau banii. Nu trebuie să aştepţi, dacă ăia sunt în vacanţă.

Ana Birchall: Corect.

Radu Moraru: În cazul acesta a fost un mic noroc. 9 septembrie contestaţie. Mă uit repede, contestaţia trebuie soluţionată în 30 de zile potrivit legii. Consiliul de Soluţionare al Contestaţiilor a primit decizia şi ce credeţi că a hotărât pe 19 septembrie? Deci CNSC respinge contestaţia. Zice, nu, domne, ce au zis cei de la Assesoft, licitaţie corectă, spun ei. Cert este următorul fapt, era important să vă spun ce se întâmplă după pe piaţă. Cel care a făcut contestaţia, Assesoft, citim în presă două lucruri. 1. Anchete, dă-i, au trimis pe capul omului reţeta să îl sperie. Noi totuşi întrebăm unde este ordonanţa ca să vină să o respingă şi Camera Deputaţilor? Ordonanţa? Domnule Bogdan Olteanu, scoateţi ordonanţa. Că dacă o blocaţi, e zi istorică, economisim o cârcă de bani. Apoi scandal, mulţi au scris prin ziare cum s-a dat licitaţia. Mai departe, ce credeţi că se întâmplă? Cel care a fost speriat de funcţii, noi nu ştim dacă are legătură, primeşte un contract de peste un milion de euro ca să facă softul pentru alegeri.

Aurelian Pavelescu: Dar Assesoft este o firmă mare de profesionişti, condusă de tineri. Dar nu e o formă de mituire, asta trebuie demonstrat.

Radu Moraru: Nu asta am spus.

Aurelian Pavelescu: Că poate are legătură cu faptul că li s-a făcut cadou acest milion de euro.

Radu Moraru: Domne, eu vorbesc de 184 de milioane de euro.

Aurelian Pavelescu: Eu vreau să îmi precizez poziţia. Eu sunt avocat de penal. Sunt împotriva proceselor de natură penală la TV. Când nu îl ai pe celălalt în faţă, când nu ai toate informaţiile la un loc, când nu se face o anchetă profesionistă…

Radu Moraru: Dar cine îl împiedică pe celălalt să intre în direct?

Aurelian Pavelescu: Dar anchetele penale se fac la Parchet.

Radu Moraru: Dar nu sunt penale, sunt jurnalistice.

Aurelian Pavelescu: Nu, sunt penale pentru că atunci când spuneţi că 184 de milioane cineva vrea să îi fure…

Radu Moraru: Dumneavoastră nu ştiţi legile.

Aurelian Pavelescu: Eu le ştiu foarte bine. Nu la TV se constată. Nu fac decât să îmi apăr profesia.

Radu Moraru: Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată. Aurelian Pavelescu: Şi când s-a depus? S-a depus atunci pentru că în septembrie deja s-a votat împotrivă.

Radu Moraru: Adică o depui în vacanţă?

Aurelian Pavelescu: Nu are importanţă. Aceasta e procedura.

Ana Birchall: Dacă dânsul poate să explice care este urgenţa acestei afaceri, pentru că a fost scandal în vară pe această afacere. Eu personal am făcut o grămadă de sesizări şi luări de poziţii care au rămas fără răspuns. Care e urgenţa acestei ordonanţe?

Radu Moraru: Au zis că trebuie 100 de zile până să ajungă calculatoarele la elevi.

Ana Birchall: Eu am auzit, dar aş vrea ca domnul Aurelian Pavelescu să ne explice care e urgenţa acestei ordonanţe?

Aurelian Pavelescu: Dumneavoastră nu sunteţi procuror cu mine acum şi nu vă permiteţi să puneţi întrebări acuzatoare. Eu pun nişte întrebări şi explic cum funcţionează juridic nişte instituţii. Deci când s-a depus la Camera sesizată? Pentru că ea intră în vigoare în momentul în care intră şi este înregistrată.

Radu Moraru: Vineri seara la ora 18 a intrat în vigoare.

Aurelian Pavelescu: Din acel moment potrivit legii ordonanţa este efectivă. Îşi produce efecte juridice. Pe dumneavoastră vă interesează de fapt fondul problemei, şi anume că banii ăştia s-au dus spre clienţii politici.

Radu Moraru: Nu.

Aurelian Pavelescu: Unde s-au dus banii atunci? Ce vreţi să demonstraţi?

Radu Moraru: Vreau să demonstrez că în momentul în care Călin Popescu Tăriceanu spune să îmi mai pun o haină pe mine, să am grijă să fac economie, să nu ştiu ce, el de prin 27 iunie se pregătea să mai bage 184 de milioane de euro, pentru că şcolile în loc de investiţii în sobe, în drumuri, în bănci, în toate clasele mizere…

Aurelian Pavelescu: Dar nu se exclud.

Radu Moraru: Cum, domne? Unde pui calculatoarele? Copiii mulţi nu au curent electric acasă.

Aurelian Pavelescu: Eu vin din nişte şcoli de la ţară, într-o zonă foarte săracă a României. Vreau să vă spun că sunt şcoli care au calculatore.

Ana Birchall: Şi sunt funcţionale?

Aurelian Pavelescu: Da. Au internet. Nu ştiţi, doamnă, mergeţi în America. În şcolile din România şi la sate sunt calculatoare. Vine preşedintele şi spune vreau performanţă.

Ana Birchall: Domnule Radu Moraru, eu vă rog pe dumneavoastră respectuos să îi solicitaţi domnului Aurelian Pavelescu să îşi ceară scuze.

Aurelian Pavelescu: De ce să îmi cer scuze?

Radu Moraru: Dar ce a spus, nu am fost atent?

Ana Birchall: Că să mă duc eu în America. Eu spre deosebire de dumneavoastră…

Radu Moraru: Dar de ce ne certăm?

Aurelian Pavelescu: Păi fondul problemei pe care îl urmăriţi este de a face o acuzaţie de corupţie.

Radu Moraru: Nu. E acuzaţie de sistem.

Aurelian Pavelescu: Să vedem concluzia.

Radu Moraru: Acum toată lumea se întreabă, bine mă, dar cei care au respins la Senat, de ce nu mai e presiunea asta să vedem ce şi cum? Dumneavoastră nu sunteţi la curent.

Aurelian Pavelescu: Nu, şi am şi spus-o.

Ana Birchall: Dar lăsaţi-ne şi pe noi să vorbim. Că vorbiţi non-stop numai aiureli.

Radu Moraru: Deci nişte oameni politici nu ştiu ce se întâmplă. Deci ce se întâmplă acum? Eu pun întrebarea, mă, dar Senatul, Camera Deputaţilor, nu este un parlamentar în Camera Deputaţilor să întrebe nene unde e contractul ăsta de 184 de milioane de euro? Deci vreau să văd de ce nu s-au sesizat, că puteau să întrebe, domnule Bogdan Olteanu, unde e?

Aurelian Pavelescu: Ştiţi de ce? Pentru că nu parlamentarii se ocupă, se ocupă instituţiile din Camera Deputaţilor. Biroul Permanent de principiu fixează să spunem ordinea de zi şi noi ca parlamentari primim o anumită ordine de zi, după ce o lege, pentru că e vorba de o lege de aprobare.

Radu Moraru: Cineva din Biroul Permanent să ne spună unde e legea.

Aurelian Pavelescu: Trece prin comisiile de specialitate. După, se fac nişte rapoarte ale acestor comisii şi după aceea se fac dezbateri în plen şi se trece la votul final. Dar eu vreau să vă spun că aceasta este o practică cu care nu sunt de acord în Parlament şi într-adevăr este o situaţie gravă. De pildă, în cazul ordonanţei Gojdu, care a fost respinsă la Camera Deputaţilor, a fost respinsă la Senat după un an jumătate. Acelaşi mecanism.

Radu Moraru: Deci aici repet, era vorba de mulţi bani, 184 de milioane de euro.

Aurelian Pavelescu: Nu sunt mulţi bani.

Radu Moraru: E o dezvăluire care vă va şoca. Tăceţi din gură, să vedeţi despre ce e vorba. Bun. Suntem în 19 septembrie, deci foarte repede băieţii ăştia care stau bine, spun, nu, domne, licitaţia a fost OK, deşi toată piaţa de IT contestă licitaţia adăugând că a fost în caietul de sarcini o frază care spunea numai firma care are numai nu ştiu ce cifră de afaceri poate să participe. Şi vorbim de criză. Şi Călin Popescu Tăriceanu ştia.

Aurelian Pavelescu: Nu cred că ştia.

Radu Moraru: Dacă nu ştia, înseamnă că trebuie să se ducă pe plajă.

Aurelian Pavelescu: Criza s-a declanşat cam în urmă cu o lună de zile, în momentul în care Congresul american a acceptat soluţia cu cei 700 de miliarde de dolari.

Radu Moraru: Ştiam de criză de anul trecut. Daţi tot fragmentul iar. Deci încă o dată am arătat porumbeii. Mergem mai departe. Noi am zis Camera nu, dar ce se întâmplă mai departe? Noi am zis aşa, o ipoteză pe care o judecaţi cum doriţi. Un joc politicianist. Măi vedeţi că noi vă respingem aici, da, PSD, după care mai vedem. În ce dată s-au dat bănuţii? Pe 24 septembrie 2008, Guvernul mai dă o HG cu 2 miliarde Roni, cea discutată şi răsdiscutată. După, mucles toată lumea. De ce? Pentru că aici era satisfăcuţi cu toţii. Şi au zis batista pe ţambal.

Aurelian Pavelescu: În euro cât înseamnă?

Radu Moraru: Vreo 600 de milioane de euro pomeni electorale date către primării, CJ-uri, şi doar 4% proiecte. Şi în special unde se candidează. La domnul Călin Popescu Tăriceanu s-a nimerit în colegiul lui de 8 sătuce 1,7 milioane de euro. Bun, se dau bani în plină criză. După acest moment s-a aşternut liniştea. Pentru că PSD era mulţumit pentru că au luat cei mai mulţi bani, nici pe vremea lui Adrian Năstase nu a luat atât de mulţi bani şi bravo lor. UDMR a luat, PNL a luat. PD-L nu prea a luat, dar nici nu a întrebat de respectiva ordonanţă ce se întâmplă. Foarte interesant, i-a scoate cine e în Biroul Permanent de la PD-L, de nu putea să întrebe de aceşti bani? Că e incompetent sau e blatist. Şi cum vă spuneam, licitaţie e corectă, vine Assesoft care spune, domne, îi dau în judecată. Şi se va judeca această licitaţie. Cam cât timp? Ani de zile. Ani de zile, până se va judeca, ordonanţa produce efectul, licitaţiile se fac. Şi domnul Călin Popescu Tăriceanu să ne spună mâine dacă porumbelul care i-a scăpat, să se dea un calculator la toţi elevii sau doar la cei din clasele a IX-a şi a X-a.

Aurelian Pavelescu: Domnule Radu Moraru, pot să mai… sau să spună doamna Ana Birchall.

Ana Birchall: Ordonanţa era pentru a IX-a şi a X-a.

Radu Moraru: Dar premierul ce a spus? Un calculator pentru fiecare elev. Asta înseamnă că trebuie să mai înmulţim de câteva ori această sumă ca să ajungem la…

Aurelian Pavelescu: Domnul Călin Popescu Tăriceanu este de meserie inginer. Nu ştiu dacă are practica raţiunilor şi cuvintelor spuse de un jurist care ştie ce înseamnă un contract şi o licitaţie, că nu e obligatoriu. Deci a fost o declaraţie pe care eu nu aş
lua-o şi aş despica-o, a găsi nu ştiu ce fel de subînţeles.

Radu Moraru: Dar am întrebat. Domnule Călin Popescu Tăriceanu, veţi da calculatoare pentru cei din clasa a IX-a şi a X-a, adică banii ăştia, sau veţi da calculatoare pentru toţi elevii?

Aurelian Pavelescu: Dar nu dă Călin Popescu Tăriceanu. Din moment ce ordonanţa priveşte numai clasa a IX-a şi a X-a, numai acolo se duc.

Radu Moraru: Aţi auzit de completări? Sau se dă o altă ordonanţă.

Ana Birchall: Pot să mai fac şi eu o dezvăluire? Tot în aceeaşi perioadă, pentru că e clar pentru toată lumea că această afacere a fost pusă pe picioare pentru băieţii deştepţi din sistem ca un tun financiar de final de mandat. Uitaţi ce s-a mai întâmplat, care merge mână în mână cu această licitaţie, pentru că e vorba de dotarea cu soft a acestor calculatoare în valoare de 128 de milioane de euro. Şi această licitaţie s-a împotmolit în tot felul de contestaţii şi paracontestaţii. Pe 15 iulie, domnul Adomniţei, ministrul educaţiei de atunci, a anulat licitaţia. De ce? Pentru că s-au făcut o grămadă de presiuni, pentru că s-au descoperit matrapazlâcurile.

Radu Moraru: Dar aici ea este dată în judecată tocmai de omul care după…

Aurelian Pavelescu: Dar avea dreptul. De ce credeţi că dacă nu a obţinut o licitaţie nu putea să obţină o altă licitaţie, din moment ce această firmă operează în domeniu? Faceţi nişte legături de cauzalitate cu care nu sunt de acord, atâta vreme cât nu sunt dovedite. În sensul că spuneţi că Assesoft a luat o şpagă prin…

Radu Moraru: Nu am spus aşa ceva.

Aurelian Pavelescu: Aţi spus, domne, ce coincidenţă că iată i s-a dat şi lui un contract cu HG-ul respectiv.

Radu Moraru: Eu altceva am vrut să spun, faptul că e o coincidenţă interesantă, în sensul că cel care a depus contestaţie şi a zis că e potlogărie, cel care a dat în judecată, în final primeşte de la PNL să organizeze alegerile.

Aurelian Pavelescu: Eu sunt de acord cu astfel de legătură atunci când sunt demonstrate şi dovedite. Atât timp cât nu sunt dovedite…

Radu Moraru: Dar sunteţi de acord cu asta?

Aurelian Pavelescu: Nu. Domnule Radu Moraru, anchetele penale se fac la Parchet.

Radu Moraru: Dar noi avem voie să vorbim?

Aurelian Pavelescu: Da. Dar se fac nişte legături şi nişte cauze. Vreau să vă spun că ceea ce este deficitar în această chestiune este regimul ordonanţelor de urgenţă. Ordonanţele de urgenţă…

Radu Moraru: Nu mă luaţi cu generalităţi. Îl avem pe domnul Lucian Bolcaş la telefon, bună seara!

Lucian Bolcaş: Bună seara.

Radu Moraru: Doream să vă întreb tehnic cum se poate face ca dumneavoastră în Biroul Permanent fiind, să luaţi practic această ordonanţă care s-a oprit într-un sertar, ordonanţa privind un tun de 184 de milioane de euro pentru calculatoare pentru toţi elevii, s-a gândit domnul Călin Popescu Tăriceanu prin vară. Ştiţi de această ordonanţă?

Lucian Bolcaş: Da. Am auzit de ea, este rătăcită pe undeva la o comisie.

Radu Moraru: Şi nu o putem găsi, să nu mai dăm 184 de milioane de euro din bugetul României?

Lucian Bolcaş: În primul rând, ca să se întâmple acest lucru ar trebui să funcţioneze Camera Deputaţilor. Dar domnul preşedintele Bogdan Olteanu după bunul său plac a închis Camera Deputaţilor. Nu se mai lucrează de două săptămâni nimic. Şi nu e nicio perspectivă, pentru că Birourile Permanente nu au fost convocate de preşedintele Camerei Deputaţilor. Este o metodă prin care se blochează orice iniţiativă parlamentară în legătură cu ordonanţele.

Radu Moraru: Dar de ce s-a închis?

Lucian Bolcaş: Pentru motivul simplu că domnul Bogdan Olteanu îşi face campanie. Pur şi simplu.

Aurelian Pavelescu: Este o exagerare, pentru că săptămâna viitoare a semnat o moţiune de cenzură. Moţiunea se va dezbate şi se va vota.

Lucian Bolcaş: Domnule Aurelian Pavelescu, nu e niciun fel de exagerare. Dacă nu era această moţiune, nici săptămâna viitoare nu aveam activitate. Şi asta nu e activitatea Camerei, este activitatea celor două Camere, pentru că moţiunea de cenzură se dezbate în Camerele reunite.

Aurelian Pavelescu: Da, dar cele două Camere sunt în activitate.

Radu Moraru: Dar domnule Lucian Bolcaş, de ce a fost rătăcită ordonanţa?

Lucian Bolcaş: De două săptămâni sunt singur în Parlament. Asta e realitatea.

Aurelian Pavelescu: În 2004 cum s-a întâmplat în campanie?

Lucian Bolcaş: Nu s-a întâmplat aşa. Parlamentul a funcţionat. Şi domnul Aurelian Pavelescu avea dreptate când a început să vorbească de generalităţi. Este o mizerie acest regim al ordonanţelor de urgenţă. Dumneavoastră ştiţi că în regulamentul Camerei Deputaţilor este o prevedere în conformitate cu care, dacă o ordonanţă de urgenţă nu întruneşte numărul necesar de voturi pentru a fi adoptată ca lege organică, rămâne în vigoare şi se rediscută în sesiunea următoare, deşi practic ea a fost respinsă?

Radu Moraru: Şi ea produce efecte.

Lucian Bolcaş: Da. Asta e mizeria.

Aurelian Pavelescu: De când este acest sistem?

Lucian Bolcaş: Acest sistem există din această legislatură care a început catastrofal în anul 2004.

Aurelian Pavelescu: Eu nu cred. Este din 2003, de când s-a schimbat Constituţia.

Lucian Bolcaş: Nu. Este din 2004 această modificare. Că v-aţi preocupat numai de schimbarea preşedinţilor Camerei, nimeni nu s-a mai preocupat de altceva.

Radu Moraru: Aveţi idee, domnule Lucian Bolcaş, câte astfel de ordonanţe de urgenţă date vineri după-masă, înainte ca Parlamentul să intre în vacanţă, să nu mai poată lua în discuţie, s-au dat?

Lucian Bolcaş: Nu e vacanţă.

Radu Moraru: Nu, în vară?

Lucian Bolcaş: A, în vară înainte de vacanţă. Sigur că s-au dat o serie de ordonanţe cu mare grijă de a fi datate cu o zi înainte de încheierea sesiunii şi în aceste condiţii nu a mai trebuit să fie convocat Parlamentul din procedură de urgenţă, pentru că au fost date în timpul sesiunii.

Aurelian Pavelescu: Domnul Lucian Bolcaş este un eminent jurist. Dumneavoastră ştiţi că la fiecare început de vacanţă parlamentară de principiu se dă o lege în Parlament prin care Guvernul este delegat să emită ordonanţe de urgenţe în timpul vacanţei parlamentare. Este un mecanism de legiferare.

Lucian Bolcaş: Absolut inexact, pentru că Guvernul este abilitat nu să dea ordonanţe de urgenţă, ci să dea ordonanţe simple.

Ana Birchall: Da. Aveţi perfectă dreptate, domnule Lucian Bolcaş, pentru că noi atunci îmi aduc aminte că am şi cerut public să se stabilească foarte clar domeniile pentru care Guvernul are abilitatea de a da aceste ordonanţe simple pe perioada verii şi am rămas cu întrebările.

Radu Moraru: Domnule Lucian Bolcaş, ordonanţa simplă trebuie argumentată?

Lucian Bolcaş: E o obligaţie constituţională şi Curtea Constituţională a sancţionat-o în două decizii.

Radu Moraru: Deci ei practic au spus în ordonanţa de urgenţă că trebuie să argumentezi de ce o dai, au spus aşa, pentru că într-o sută de zile începe şcoala şi elevii trebuie să aibă calculatoarele repede, să le aia acasă.

Lucian Bolcaş: Da.

Radu Moraru: Păi stă în picioare?

Lucian Bolcaş: Sunt atâtea aberaţii în materia ordonanţelor de urgenţă! S-a încercat să se instituie o dictatură a Executivului, o dictatură care la ora actuală se vede. E un subiect larg dezbătut în zilele astea. Atitudinea PSD de a spune că nu e necesară o moţiune de cenzură ca să susţină propria propunere de mărire a salariilor pentru că vor fi respinse ordonanţele de urgenţă. Când vor fi respinse aceste ordonanţe de blocare?

Radu Moraru: În aprilie, mai, iunie 2018.

Lucian Bolcaş: Exact.

Radu Moraru: Mulţumesc pentru intervenţie. O seară bună.

Aurelian Pavelescu: Cu precizarea că domnul Lucian Bolcaş este un lider al PRM care s-a asociat cu PD-L în ultimul timp.

Radu Moraru: Dar asta înseamnă că ce a spus sunt minciuni?

Aurelian Pavelescu: Sunt exagerări.

Radu Moraru: Domnule Călin Popescu Tăriceanu, cine cântă şi dansează pe Titanic? După pauză! Deci noi ce spunem, am mai găsit 184 de milioane de euro cu care ar trebui să facem infrastructura unei şcoli. Am zeci de emailuri în care se spune că nu au căldură în şcoală şi noi vorbim să le dăm calculatoare de maxim 400 de euro. Ştiţi de ce nu se dau cifre câţi elevi sunt în clasa a IX-a şi a X-a? Ca să nu se ştie în final cât e, pentru că orice sumă poate fi suplimentată. Deci stadiul licitaţiei care a fost s-a încheiat. Şi îl întreb pe domnul Călin Popescu Tăriceanu dacă vorbea de altă licitaţie prin care să dăm calculatoare la toţi elevii? Pentru că banii ăştia se pare că sunt puşi deoparte.

Aurelian Pavelescu: Deci spuneţi că până acum aceşti bani nu s-au dat?

Radu Moraru: S-au dat, dar nu ştiu.

Aurelian Pavelescu: În cazul ordonanţelor de urgenţă, când sunt suspiciuni că legea se poate să respingă ordonanţa de urgenţă, de obicei fondurile se blochează. De ce? Dacă şi Camera Deputaţilor respinge legea, atunci e totuşi anulat şi daţi banii înapoi.

Radu Moraru: Călin Popescu Tăriceanu a spus când se judecă licitaţia luna asta…

Aurelian Pavelescu: A spus când se va adjudeca. A folosit viitorul.

Radu Moraru: Domne, sunteţi de groază!

Călin Popescu Tăriceanu: Sunt şi proiecte mari care reprezintă cheltuieli într-o anumită lună. Vă dau un exemplu, este cunoscut proiectul „Un calculator pentru fiecare elev”. Este o sumă mare care nu se cheltuieşte în 12 luni, ci în momentul în care se va adjudeca licitaţia.

Aurelian Pavelescu: Se va adjudeca. Aşa a spus premierul. A spus se va?

Radu Moraru: De ce an vorbea? Luna a 10-a.

Aurelian Pavelescu: Declaraţia a fost dată ieri-seară. A folosit se va.

Radu Moraru: Dar până când, că va mai fi o lună premier. Sau vorbea pentru viitorul guvern? Domnule Aurelian Pavelescu!

Ana Birchall: Nu avea cum să vorbească pentru viitorul guvern pentru că mai devreme ne-a spus că nu poate să antameze mărirea salariilor profesorilor pentru că nu poate să greveze viitorul guvern.

Radu Moraru: În acest moment sunt două soluţii: în justiţie să se termine odată cu licitaţia, dar problema principală e ca să nu aruncăm cu bani în criză, că pe mine m-a speriat premierul şi cu ministrul de finanţe. Hai să vedeţi ce spune.

Călin Popescu Tăriceanu: Cred că în acest moment ar fi fost foarte important ca la nivelul clasei politice în România să vedem o atitudine de responsabilitate. Ce vedem astăzi? O iresponsabilitate incredibilă. Numai orientare către alegeri, către câştigul imediat electoral, disponibilitatea unor politicieni de a arunca cu bani în stânga şi în dreapta. Majorări de salarii de 50%. Eu cred că cei care lucraţi în industrie, sau în industria auto şi în domeniile conexe, dacă aţi apucat să faceţi un plan de afaceri cu creşteri de salarii de 50%, nu ar putea să iasă în nici un fel.

Radu Moraru: Aţi văzut? Acum în prag de campanie trebuie să dăm calculatoare. Domnule premier, vă spun din industria de IT, tot anul trecut s-au vândut 800 de mii de calculatoare. Anul ăsta tot din surse IT, că la noi Guvernul nu e obligat să spună, industria IT spune că aici ar fi vreo 400 de mii de calculatoare. Destabilizează toată piaţa.

Ana Birchall: Tot în acest domeniu mai este o iniţiativă legislativă a unui parlamentar liberal care spune un laptop pentru fiecare elev şi cadru didactic din România. M-am interesat şi stadiul acestei iniţiative este blocat la Comisia de învăţământ din Camera Deputaţilor. Dar ceea ce vreau să vă spun este că în 2006 şi poate se şi vede la cameră, Guvernul spune „având în vedere considerentele prezentate, Guvernul nu susţine aprobarea propunerii legislative”. Da se poate vedea.

Radu Moraru: Deci nu susţine.

Ana Birchall: Da. Dar în 27-03-2007 spune „având în vedere considerentele menţionate, Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative sub rezerva amendamentelor de la punctul 2”.

Radu Moraru: Avem un telefon. Bună seara! Da, vă rog.

Aurelian Pavelescu: Rolul principal al unui guvern este acela de a administra ţara şi a cheltui bani.

Ana Birchall: Dar nu pe orice.

Aurelian Pavelescu: Guvernul nu e bancă. El ia banii de la buget şi le fixează nişte destinaţii şi îi cheltuie.

Radu Moraru: Dar nu electoral.

Aurelian Pavelescu: Domnule, 184 de milioane aţi spus că e o sumă mare. Pentru Guvernul României nu e o sumă mare.

Radu Moraru: E 184 de milioane de euro.

Aurelian Pavelescu: Bugetul României este de miliarde de euro care trebuie cheltuite, pentru că rolul unui buget este acela de a fi cheltuit.

Radu Moraru: Oricum?

Aurelian Pavelescu: Nu. Dar principalul rol al unui Guvern este de a cheltui banii. Că aceşti bani nu sunt cheltuiţi corect, asta rămâne de demonstrat.

Radu Moraru: Dar nu e criză? Să facem şi noi economie.

Aurelian Pavelescu: Este. Părerea mea că această ordonanţă va fi respinsă şi de Camera Deputaţilor, iar banii aceştia nu sunt cheltuiţi. Din ce motiv? Ei sunt ţinuţi într-o rezervă acum. Dacă şi Camera Deputaţilor respinge, atunci tot contractul se anulează şi totul trebuie dat înapoi.

Radu Moraru: Bună seara, domnule Petre Popeangă. Înţeleg că sunteţi şeful Comisiei de învăţământ.

Aurelian Pavelescu: Ce partid?

Radu Moraru: Domnule Aurelian Pavelescu, mă lăsaţi pe mine să îmi fac emisiunea? Domnule Petre Popeangă, ca preşedinte al comisiei, ordonanţa asta e cumva la dumneavoastră?

Petre Popeangă: Eu vă aud foarte bine. Este o iniţiativă legislativă care se referă la dotarea sau la alocarea fiecărui elev şi a fiecărui cadru didactic cu câte un laptop. Această iniţiativă legislativă există în portofoliul Comisiei de învăţământ.

Radu Moraru: O ştim. Noi întrebăm de ordonanţa care…

Petre Popeangă: Nu. Aceasta nu a ajuns la comisie.

Radu Moraru: Păi nu trebuia să ajungă întâi la dumneavoastră?

Petre Popeangă: Păi sigur că da. Trebuie trimisă Camerei Deputaţilor sau Senatului, însă aceasta nu a ajuns la comisie.

Radu Moraru: Deci ordonanţa asta a fost respinsă de Senat în 17 septembrie şi de atunci nu a ajuns la Camera Deputaţilor?

Petre Popeangă: Nu. Nu a ajuns.

Radu Moraru: Confirmaţi ce spunem şi noi, e ţinută undeva ca ea să producă efecte. Unde ar putea să fie?

Petre Popeangă: Păi probabil pe acest traseu, între Senat şi Camera Deputaţilor. Radu Moraru: Nu, informaţiile sunt că a ajuns la Camera Deputaţilor. Dar unde?

Petre Popeangă: Păi ajunge la conducerea Camerei Deputaţilor, Camera o repartizează Secretariatului General, acesta repartizează comisiilor proiectele de legi sau iniţiativele legislative pentru analiză.

Radu Moraru: Deci Bogdan Olteanu trebuie să o dea Secretariatului General şi acesta să o dea la dumneavoastră la comisie?

Petre Popeangă: Da.

Radu Moraru: Cât durează în cazul ordonanţelor de urgenţă acest traseu?

Petre Popeangă: Nu este un termen.

Radu Moraru: Dar din practică, cam cât e?

Petre Popeangă: Eu ştiu, câteva zile.

Aurelian Pavelescu: De la Senat la Camera şi la comisie?

Radu Moraru: Domnule Aurelian Pavelescu, dumneavoastră aţi auzit ce am spus, că avem informaţii că a ajuns la Camera Deputaţilor? Avem probe. Deci în câteva zile ar fi trebuit să ajungă la comisie. Corect?

Petre Popeangă: Da. Sigur că da. Ar fi trebuit să ajungă la comisie. Acum e adevărat că de două săptămâni Camera nu lucrează, dar eu m-am uitat şi astăzi în portofoliu şi nu am găsit-o printre legile sau iniţiativele legislative primite.

Radu Moraru: Oricum, din 17 septembrie au trecut mai mult de o lună de zile. Deci era timp suficient, cu atât mai mult cu cât era vorba de 184 de milioane de euro. Din ordonanţele de urgenţă care se dau şi cu care sunteţi dumneavoastră la curent, 184 de milioane de euro e o sumă importantă sau nu?

Petre Popeangă: Da, este o sumă importantă, depinde pentru ce obiectiv. Pentru obiective mari este mai puţin importantă, însă e o sumă importantă.

Aurelian Pavelescu: Domnule preşedinte, de câte comisii se avizează o asemenea lege privind aprobarea unei ordonanţe?

Petre Popeangă: O comisie e sesizată pentru raport şi de obicei 1-2 comisii, în funcţie de obiectul de activitate.

Aurelian Pavelescu: Decizie posibil ca această lege să se afle la altă comisie?

Petre Popeangă: Nu. Cred că se transmite în acelaşi timp proiectul de lege.

Ana Birchall: Eu aş vrea să întreb pe cineva din Ministerul Educaţiei, să ne spună, având în vedere această urgenţă a acestei ordonanţe, că încep copiii şcoala şi nu ştiu ce şi suntem acum în octombrie şi să vedem dacă oamenii se gândesc cumva să ne explice această urgenţă. Mai devreme s-a spus că 184 de milioane de euro nu reprezintă o sumă importantă pentru bugetul educaţiei. Eu vă spun că reprezintă. Şi dacă ne uităm la cum a fost tarat bugetul educaţiei în ultima vreme, inclusiv la câteva zile după semnarea Pactului naţional pentru educaţie, când efectiv de la bugetul educaţiei au fost furate 200 de milioane de Roni, însemnând 60 de milioane de euro, şi atunci la momentul respectiv domnul ministru Adomniţei a venit şi zice, domne, această rectificare bugetară nu a afectat prea tare bugetul educaţiei.

Aurelian Pavelescu: Au fost furate?

Ana Birchall: Da, în opinia mea au fost furate şi îmi asum acest…

Aurelian Pavelescu: În campanie oricine îşi asumă.

Ana Birchall: Domnule Aurelian Pavelescu, dacă îmi daţi voie eu am dat în judecată ministerul şi Guvernul României pentru că …

Aurelian Pavelescu: O să îl pierdeţi.

Radu Moraru: Dezbaterea politicianistă nu mă interesează.

Aurelian Pavelescu: Folosiţi cuvinte mari, de campanie.

Radu Moraru: Dar suma asta ce e, domne? Călin Popescu Tăriceanu spunea să nu fim ipocriţi să aruncăm în campanie. Calculatoarele de ce nu le-a dat până acum?

Aurelian Pavelescu: Când spui a omorât, a furat, a distrus. Sunt infracţiuni prevăzute de Codul penal.

Radu Moraru: De ce nu a dat calculatoarele până acum?

Aurelian Pavelescu: Eu nu sunt de acord ca un jurist cum este doamna Ana Birchall să folosească asemenea cuvinte.

Ana Birchall: Eu le folosesc şi îmi asum. Pentru că s-a dat cu o mână şi s-a luat cu alta.

Radu Moraru: O secundă, că nu aud ce spun producătorii, o informaţie bombă. Pare-se că ieri s-ar fi rezolvat şi cu licitaţia. Ne-a sunat domnul Dan Sabău, vicepreşedintele Comisiei de învăţământ de la Senat.

Dan Sabău: Bună seara!

Radu Moraru: Spuneţi-ne ce ştiţi despre celebra ordonanţă care aduce calculatoare noi acum, în prag de campanie?

Dan Sabău: Celebra ordonanţă s-a născut prin 2006. Era vorba de laptop-uri şi nu de desktop-uri, adică de calculatoare stabile. Era vorba de laptop-uri care să fie oferite elevului şi era vorba de un preţ de 100-150 de euro bucata, dintr-o ofertă… Şi discuţia a fost la nivelul guvernului liberal şi la nivelul PNL şi a fost tratată aşa cum ştiţi. Ulterior, a apărut această nouă ofertă, care în 17 septembrie 2008 a intrat în discuţia Comisiei de învăţământ din Senat şi când comisia şi-a exprimat punctul de vedere, după părerea mea, extrem de clar, o dată cu un raport de respingere, întâmpinat cu declaraţii politice de fapt. S-au făcut declaraţii politice contrare acestui punct de vedere al guvernului. I s-au pus întrebări domnului ministru Adomniţei, de la vremea respectivă, s-a solicitat caietul de sarcini, s-a întrebat de unde rezidă caracterul de urgenţă, în condiţiile în care 60% dintre şcolile din România nu au aviz sanitar de funcţionare.

Radu Moraru: N-au aviz sanitar de funcţionare 60% din unităţile de învăţământ?

Dan Sabău: Da.

Radu Moraru: Clar, ce să mai… S-a terminat. Vreau să vă mai întreb ceva: după ce s-a respins de la Senat, în cât timp ajunge de la Senat la Camera Deputaţilor o ordonanţă respinsă?

Dan Sabău: Deci dacă vorbiţi de o ordonanţă de urgenţă, ar trebui să ajungă cu celeritate. Termenul este unul greu de precizat. Cert este că o ordonanţă de urgenţa, mai ales că suntem în faţa unei Camere, Senatul este Camera decizională, şi practic decizia Senatului trebuia să fie suficientă şi convingătoare pentru derularea acestui proces…

Radu Moraru: Vă mai întreb ceva: avem o informaţie, poate o aveţi şi dumneavoastră, poate o verificaţi mâine, cum că s-a rezolvat şi licitaţia, nu mai sunt probleme, se merge înainte. Adică…

Dan Sabău: I-am cerut ministerului caietul de sarcini, care nu ne-a fost oferit, tocmai în condiţiile în care ni s-a părut că se cere bască celui care licitează şi că s-a prezentat cu basca la el. Aş vrea să vă mai prezint…

Radu Moraru: Cu ce s-a prezentat, cum?

Dan Sabău: …să vă mai prezint o situaţie legată de o altă ordonanţă de urgenţă, numărul 12/2008 şi care prevedea rezidenţiatul, care a trecut de două ori prin ambele Camere, care în momentul acesta aşteaptă să fie publicată în Monitorul Oficial de câteva luni, şi nu este publicată şi îşi face efectele. Astfel, rezidenţiatul s-a desfăşurat pe criterii care stabileau nişte condiţii, după părerea mea, discriminative pentru universităţile din România.

Radu Moraru: Nu vreţi să vă invit pe subiectul ăsta să discutăm, că mă interesează.

Dan Sabău: Când doriţi dumneavoastră. După părerea mea, e interesant /…/

Radu Moraru: Vreau să oprim tunul ăsta de 184 de milioane de euro, că e criză şi trebuie să punem…

Dan Sabău: Mie, din punct de vedere al banilor pentru învăţământ, mi se pare o cifră extrem de importantă, aş zice, mai ales că, repet, 60% dintre şcolile din România sunt aşa cum le-aţi prezentat cu câteva minute mai devreme, adică fără apă potabilă…

Radu Moraru: Şi care ar fi propunerea, domnul senator?

Aurelian Pavelescu: Vreau să pun şi eu o întrebare: ar însemna să nu băgăm niciun calculator în şcoli până când nu se rezolvă problema cu…

Radu Moraru: Şcolile au calculatoare, domnule Pavelescu!

Dan Sabău: În 2002, programul…

Radu Moraru: Dar nu vi se pare că sunt două chestiuni separate…

Dan Sabău: Şcolile au calculatoare.

Aurelian Pavelescu: Nu au.

Ana Birchal: Ba da, au calculatoare.

Dan Sabău: Un program al PSD-ului a stabilit calculatoare şi dezvoltarea abilităţilor lucrului cu calculatoarele…

Aurelian Pavelescu: Vi se pare că sunt suficiente?

Dan Sabău: Şi aş vrea să vă spun încă un lucru, pentru uzul celor care sunt curioşi: nu candidez în această nouă legislatură, aşa că îmi place să cred că sunt absolvit de bănuiala de a-mi face cumva campanie electorală la dumneavoastră.

Aurelian Pavelescu: Domnule Sabău, de la ce partid sunteţi?

Dan Sabău: Cu mare plăcere şi cu nerăbdare voi răspunde dacă îmi spune şi domnul Pavelescu de la ce partid este.

Aurelian Pavelescu:

Ana Birchall: Dar nu asta este important. Important este…

Aurelian Pavelescu: Domnule Morar, sunt discuţii care ar trebui făcute la Parchet şi la instituţiile…

Radu Moraru: Vă mulţumim mult, domnule Sabău.

Aurelian Pavelescu: E posibil şi spun asta, că e posibil să fie un tun, cum sunt foarte multe. Dar a face demonstraţii la TV cu acuze foarte grave, atunci când nu ai probe…

Radu Moraru: Care e acuza gravă?

Aurelian Pavelescu: Păi aţi spus tun. Ce înseamnă tun pentru popor? Înseamnă că a furat banii cineva. Asta înseamnă pentru popor că banii s-au furat.

Radu Moraru: Care e acuzaţia pe care mi-o aduceţi mie?

Aurelian Pavelescu: Deci cele 184 de milioane aţi spus că e un tun.

Radu Moraru: Asta e acuzaţie? Păi pentru popor pensia aia de 5 milioane de lei e un grăunte.

Aurelian Pavelescu: 184 de milioane care nici nu s-au cheltuit pentru că aţi spus că sunt blocaţi undeva.

Ana Birchall: Pot să intervin?

Radu Moraru: Nu, că mai am ceva. Hai să vedem ce spunea Călin Popescu Tăriceanu apropo de cele 184 de milioane de euro. Ieri spunea.

Călin Popescu Tăriceanu: În acest moment este evident că trebuie să strângem baierele pungii. Am hotărât, îngheţăm salariile la nivelul anului 2008. Iertaţi-mă, nu salariile, cheltuielile. Salariile vor creşte în măsură moderată pentru anul viitor.

Radu Moraru: Deci să strângem baierele pungii. Nu se poate!!! Domnule Aurelian Pavelescu, vă înţeleg, că sunteţi coleg cu omul.

Aurelian Pavelescu: Nu este adevărat. Aş vrea să îmi exprim punctul de vedere cu privire la salariile profesorilor. În acest context, când profesorilor li se face o mare nedreptate se fac alte cheltuieli care sunt inutile sau sunt tunuri. Eu am votat legea ca salariile să se dea. Deci am votat pentru profesori.

Radu Moraru: Vreţi să intraţi în istorie? Luaţi legea asta, băgaţi-o la Camera Deputaţilor să se respingă şi România are 184 de milioane de euro la bugetul educaţiei.

Aurelian Pavelescu: Votul meu o să fie împotrivă când va veni legea.

Radu Moraru: Nu când va veni. Căutaţi-o dumneavoastră.

Aurelian Pavelescu: Se scoate din context o declaraţie a premierului şi atunci se aşează alături de o altă informaţie şi se spune, domne, e un mincinos, un om care dă tunuri.

Radu Moraru: Nu, faceţi acuzaţia către mine, nu generalizaţi.

Aurelian Pavelescu: Această declaraţie pe care a făcut-o premierul e făcută într-un context în care premierul e pe o altă poziţie decât preşedintele României şi decât Parlamentul în chestiunea salariilor profesorilor. La asta se referea premierul.

Ana Birchall: Domnule Aurelian Pavelescu, sunteţi de acord că aceşti 184 de milioane de euro ar fi putut fi cheltuiţi cu mai mare grijă în sistemul educaţional şi pentru salariile profesorilor şi să nu mai avem în România anului 2008 copii ca să îngheţe în clasă? Eu cred că dacă ne uităm la această emisiune înregistrată o să vedeţi că aţi avut aici o performanţă…

Aurelian Pavelescu: Întrebarea?

Ana Birchall: Deci consideraţi că aceşti bani ar trebui să fie cheltuiţi pentru dotarea cu aceste calculatore în condiţiile în care avem un sistem de informatizare care a început încă din 2001 şi în care majoritatea şcolilor din România au cel puţin 1-2?

Aurelian Pavelescu: Am dat răspunsul deja. Am spus că o să votez împotriva ordonanţei.

Ana Birchall: Deci înseamnă că… foarte bine.

Aurelian Pavelescu: O să votez pentru că această cheltuială nu a fost şi nici nu este oportună.

Radu Moraru: Dar până să votaţi dumneavoastră, dacă e adevărat ce a spus sursa noastră, banii se dau mâine, domnule Aurelian Pavelescu. Şi după fluierăm a pagubă.

Aurelian Pavelescu: Nu se dau mâine. Orice ordonanţă care este blocată la o Cameră, şi Camera decizională …

Radu Moraru: Nu e blocată.

Aurelian Pavelescu: Domne, a zis vicepreşedintele. Deci Camera decizională este Senatul, care a respins ordonanţa.

Ana Birchall: Dar îşi produce efectele.

Aurelian Pavelescu: Deci în acest moment eu nu cred că banii sunt cheltuiţi.

Ana Birchall: Nu credeţi, dar dacă sunt?

Aurelian Pavelescu: Dar opinia mea în ce priveşte chestiunea, criza s-a declanşat rapid şi a cuprins toată lumea.

Radu Moraru: Şi l-a surprins pe Călin Popescu Tăriceanu la bolidul volanului său gonind spre Monaco.

Aurelian Pavelescu: Deci personalizaţi foarte mult vorbind de o singură persoană.

Radu Moraru: Nu. Când minţea Călin Popescu Tăriceanu, când spunea să strângem baierele pungii sau să aruncăm cu banii? Ce să facă la ţară copilul cu calculatorul? Să spargă nuci? Ăia nu au curent.

Aurelian Pavelescu: Suntem de acord. Înainte să intrăm în emisie aţi avut un voting şi 68% din oameni spuneau că resimt criza. Criza s-a declanşat în 2-3 săptămâni şi este nimicitoare.

Radu Moraru: Ne oprim.

Ana Birchall: Dacă ne-a lovit atât de mult criza şi nu avem bani pentru salarii, mâine domnul Călin Popescu Tăriceanu poate să dea o altă ordonanţă de urgenţă care să anuleze această ordonanţă.

Radu Moraru: Vă citesc ultimele lucruri. Fostul ministru al Învăţământului, Miclea, spune aşa: „Am călcat pe muşuroi când am încercat contractul cu firma câştigătoare. Când am vrut să analizez cum de firma asta a luat toate contractele care au avut o finanţare mai mare de 100 de mii de dolari, s-a pus în mişcare împotriva mea o campanie de presă de m-a rupt!” spune un fost ministru al Învăţământului.

Aurelian Pavelescu: Şi s-a speriat de presă? După Miclea a fost consilierul preşedintelui Traian Băsescu.

Radu Moraru: Traian Băsescu e de vină?

Aurelian Pavelescu: Nu. În sensul că avea unde să se plângă. Dar să aducă domnul Parchetul şi să îi aresteze!

Radu Moraru: Domnule Aurelian Pavelescu, sunteţi un Parlament de paravan.

Aurelian Pavelescu: Sunt de acord cu dumneavoastră, dar aici a blocat ordonanţa. Şi nu e un caz izolat.

Radu Moraru: Să vă arăt structura organizatorică a Ministerului Educaţiei, care nu au dat caietul de sarcini. Băi, e obligatoriu să dai publicităţii caietul de sarcini. Daţi caietul de sarcini urgent, cum aţi dat această licitaţie.

Aurelian Pavelescu: Da, domne, să îl spânzurăm pe Călin Popescu Tăriceanu. Rămâne Traian Băsescu singur. Este o criză politică!

Radu Moraru: Tăiaţi microfonul domnului Aurelian Pavelescu. Deci Ministerul Educaţiei are aşa: are un ministru care e nou, există secretar general, ca să arătăm cine răspunde, secretarul general din minister are sub el un secretar general adjunct şi secretarul adjunct are o direcţie generală administrativă şi achiziţii care la rândul ei are direcţia de achiziţii. Eu numesc pe cei care ar trebui să se ocupe. Secretar general e Gheorghe Asănică, mai e Szabo Claudia Ioana, care e secretar general adjunct şi mai e la Direcţia general administrativ şi achiziţie, Darie Ionela, director consilier. Deci fraţilor, găsiţi caietul de sarcini.

Ana Birchall: Şi mai este un domn Bleacu, care şi dânsul e în Direcţia de servicii şi achiziţii. Dar legat de caietul de sarcini era obligatoriu dacă nu e nimic de ascuns să fi fost transmis Senatului.

Radu Moraru: O altă informaţie, consiliera domnului Bogdan Olteanu a arătat că această ordonanţă e în continuare la Comisia de învăţământ. Deci stimaţii domni de la Comisia de învăţământ nu ştiu sau nu e acolo. Deci lămuriţi-vă, fraţilor.

Aurelian Pavelescu: DNA are obligaţia legală să se autosesizeze atunci când asemenea informaţii apar publice. Cer şefului DNA, acest Morar, să se sesizeze şi să clarificaţi chestiunea asta. Cum vă explicaţi, domnule Radu Moraru, că după atâtea dezvăluiri Parchetul nu se sesizează, deşi legea îi obligă? Eu nu sunt procuror sau judecător. Eu nu folosesc cuvântul s-a furat, s-a dat un tun. Deci acestea sunt lucruri foarte grave.

Radu Moraru: Doamna Ana Birchall?

Ana Birchall: E clar că este un tun financiar, aşa cum se pregătea şi acel campus universitar. Eu atunci am solicitat public să ne spună dacă s-au făcut anumite cheltuieli, unde? La 15 km de Bucureşti se spunea la un moment dat. Unde? Sud? Dar banii ar trebui să fie spre profesori.

Radu Moraru: Noi încheiem acest subiect, vine femeia care vrea să îl bată pe Călin Popescu Tăriceanu. Dar avem şi alte surprize, dar până atunci încheiem cu un banc spus de Călin Popescu Tăriceanu pe jumătate. Călin Popescu Tăriceanu a spus, ?mie îmi plac şi ţin la oameni, eu prefer oamenii, nu tancurile”. Noi am spus, Călin Popescu Tăriceanu zice eu prefer tunurile, nu tancurile. Bravo, naţiune, ai reuşit! 184 de milioane de euro i-am găsit de ieri pe astăzi. Domnule Aurelian Pavelescu, îmi veţi rămâne la fel de simpatic şi după această emisiune. Ne întoarcem în câteva clipe. Mulţumesc, Ana Birchall, succes în afara ţării, succes în interior, revenim în câteva minute.

1 Comment

  1. Am urmarit din intamplare ce-i drept dar cu mare interes acea emisiune si mi-a placut in special felul cum spuneti lucrurilor pe nume fara ocolisuri multi politicieni se ascund dupa degete dumneavoastra sunteti diferita si va admir pentru asta.mult succes pe 30 noiembrie

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.