Zilele acestea, Președintele Băsescu a fost în vizită oficială în Turcia, unde a declarat susținerea țării noastre pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Este o mutare diplomatică târzie la nivel înalt și aș mai spune destul de haotică, având în vedere situația actuală. Mișcarea nu se înregistrează într-o partitură unitară de acțiuni diplomatice, sugerând mai mult o proastă planificare după negocierile de la Bruxelles, dezbaterile pe buget din Parlament și suma întreagă de alte probleme cu care guvernul actual ne-a îngreunat. Președintele Abdullah Gül a vizitat România în 2008, când a primit asigurări legate de susținerea României la aderarea Turciei la UE, “la momentul la care toate condițiile de aderare vor fi îndeplinite”. Acum, suntem un susținător “fără rezerve” și cu un parteneriat strategic semnat. Bun! Și întrebarea mea este: de ce fix acum?

Am citit în presă că domnul Băsescu a depus o coroană de flori la mausoleul Atatürk, simbolul schimbării națiunii de la Bosfor, un om care și-a transformat țara din bolnavul Europei într-o poveste de succes a Levantului și a lumii, de după al doilea război mondial. Atatürk a fost un om de stat și un vizionar, a reconstruit din rămășițele unui imperiu și pe baza unor valori pragmatice și seculare o țară întreagă, cerând sacrificii enorme și oferind demnitate acolo unde mulți nu o mai întrezăreau. Valoarea cea mai de preț a acestui stat, în viziunea lui Atatürk, a fost cetățenia, care, prin muncă și prin domnia legii, devine o stare de sine.

E un obicei des întâlnit la liderii politici să facă vizite externe pentru a distrage atenția de la problemele cu care se confruntă cetățenii lor. Nu am cum să ignor mesajul pe care ni-l transmite vizita Președintelui într-o țară de care ne leagă atâta istorie, dar și într-o societate care s-a ridicat din genunchi și a privit spre vest cu încredere. Poporul turc merită susținerea noastră, într-adevăr. Dar nu merităm noi, în optica ultimilor ani și a haosului creat de guvernanții acestor vremuri, să ne comparăm liderii. Ai lor au luptat cu principii în minte și au construit o țară timp de 60 de ani de istorie, într-unul dintre cele mai volatile puncte de pe hartă. Ai noștri luptă pentru interesele personale și doar depun coroane la statuile primilor. Altceva, adevărul este, n-au ce să mai facă!

Asa cum scriam ieri, rezultatele summit-ului de la Bruxelles sunt de-o importanta majora nu numai pentru soarta Uniunii Europene, cat si pentru viitorul Romaniei. Reprezentantii tarii noastre au participat la aceasta intalnire fara un mandat care sa reprezinte nevoile statului roman, ci cu steagul PDL in bataia vantului populist. Asa cum era de asteptat, la nivel european s-au stabilit reguli nemtesti care sa intareasca moneda Euro si care sa treaca bugetele nationale prin optica Bruxelles-ului, pentru ca tarile membre UE sa nu consume in exces, numai pe datorie. Lasand la o parte dezbaterea privind tema suveranitatii, o politica fiscala unitara probabil ca este necesara la nivel guvernamental sau eventual consitutional pentru a pune in aplicare aceste decizii.

Liderii romani au agreat obedient la niste conditii fara habar de consecinte (domnul Boc inca nu stie daca platim sau nu pentru salvarea Euro) si fara consultarea Parlamentului, spre deosebire de reprezentantii altor tari din afara zonei Euro (Suedia si Ungaria). In schimb, o tin una si buna: schimbarea constitutiei, nu pentru ce s-a stabilit la Bruxelles, cat pentru clientela de partid, alegerile de anul viitor si nevoile de moment ale unor politicieni care s-au obisnuit cu puterea si care, nu-i asa, si-ar dori sa o mai pastreze, cu toate marsaviile necesare! La ce idei crete a mai avut Guvernul Boc cu comasarea ultra-politizata a alegerilor, nu pot sa fiu de acord cu schimbarea constitutiei Romaniei in prag de alegeri. Heirupismele de acest tip lasa usa larg deschisa fraudei electorale si tradeaza intentii cat se poate de gresite si de ilegale!

Daca domnii Boc si Basescu doresc schimbari profunde in legea de capatai a statului, nu au nevoie de mandat de la liderii altor state. Dansii pot dialoga direct cu noi, cu opozitia din Romania, cu Parlamentul, cu societatea civila, ba chiar pot sustine proiectele de lege initiate de noi, daca isi doresc reforme credibile. Altfel, statul Chinez poate sa infiinteze un mic fond de investitii si pentru Romania, pentru a salva putinul ce mai ramane dupa abuzurile repetate ale puterii actuale; desi domnul Boc, la ultima vizita in China, ar fi putut negocia (sigur, daca avea competentele necesare) investitii directe mai mari decat mult-laudatele 4 milioane de euro.

Vad din ce in ce mai multe mesaje din partea puterii apropo de disponibilizari la stat, in 2012. Sulfina Barbu, Ministrul Muncii, declara ca “se fac analize” pentru a sti cati oameni vor pleca din fiecare sector. Asta se intampla in situatia in care Traian Basescu anunta la conferinta The Economist de acum cateva zile ca disponibilizarile urmeaza un plan existent, pe hartie, cel putin, in care se scad numarul de functionari publici cu 300.000 mii ( de la 1,4 la 1,1 milioane). Bine, domnul Basescu inteleg ca vede Romania din 2030 si legata intre Paris si Constanta prin TGV, nu sunt eu cea care sa critice astfel de proiecte marete!

Ascultand declaratia d-lui presedinte Traian Basescu conform careia profesorii castiga mai multi bani decat domnia sa mi-am adus aminte de scrisoarea trimisa fiecarui cadru didactic in 2004… este adevarat, atunci Traian Basescu era CANDIDATUL Traian Basescu.

Si acum, ne putem imagina modul in care ar arata de fapt aceasta scrisoare dupa 6 ani de mandat Basescu

(PAMFLET)

validat noul presedinte al Romaniei. Sa speram cu totii ca in acest mandat nu va continua scadalul din ultimii 5 ani si isi va respecta promisiunile din campanie.

Pentru moment, din respect pentru Institutia Prezidentiala,  se cuvine sa ii uram succes!