Ieri la emisiunea “Celebri sau nu“ de la Antena 2 l-am cunoscut pe Bogdanel, un baiat de numai 11 ani, minunat, inteligent, sportiv, premiant si…cu niste ochi albastrii absolut superbi!  Bogdanel are insa un handicap: ii lipsesc degetele de la mana dreapta fapt care il face sa se simta rusinat. Am promis in emisiune ca voi face tot ceea ce este omeneste posibil sa il ajut pe acest copil. Bogdanel are nevoie de o proteza care costa 15.000 euro.  Primul lucru pe care am promis este acela de a-i face lui Bogdanel un blog. Contez pe ajutorul vostru pentru a mediatiza aces blog prin toate  mediile  sociale-media: Twitter, Hi5, Facebook, formuri, blogurile personale sau yahoo mesenger.

Va rog mult sa il ajutam pe Bogdanel. Fiecare banut conteaza si este apreciat.
Trebuie sa ii dam lui Bogdan aceasta proteza a sufletului de care are mare nevoie.
Blogul pentru Bogdan este dat in lucru si pana la sfarsitul saptamanii il vom avea activ.

Va multumesc inca de pe acum si va las sa cititi povestea lui Bogdanel. Contez pe voi si pe sprijinul vostru. Multumesc.

“Baietelul fara degete la mana dreapta”

mama: Aurelia Anton – 19 oct 1978, Fetesti. Este casatorita si are un baietel de 11 ani. Bogdan Marian Anton s-a nascut pe 29 oct 1999.

Mama lucreaza ca vanzatoare si tatal lucreaza in constructii cu ziua. Nu are carte de munca si nu are un salariu fix.

Bogdanel s-a nascut in 1999. Sarcina mamei a decurs perfect. Nu a avut nicio problema. Si ea si sotul ei erau tare bucurosi ca vor avea un copi. A mers la analize lunar, a luat vitamine, fier si tot ce i-a mai recomandat doctorul.

Singurul lucru pe care nu l-a facut a fost ecografia. Nu a vrut sa stie sexul copilasului. A vrut sa ramana mister. Dar misterul acesta s-a transformat intr-un soc cand l-a vazut dupa nastere.

Aurelia nu a avut nicio problema la nastere. Dar a avut o problema a doua zi dupa nastere cand i-a fost aratat copilul. Nimeni nu vorbea. Toti lasasera capul in jos si pareau ca se scuza practic de ceva anume. Aurelia a observat ca micutului ii lipsesc 4 degete de la mana dreapta.

Explicatia nu a gasit-o nici pana in ziua de astazi. Medicii au spus ca poate in timpul sarcinii Aurelia a avut o lipsa de calciu. Dar ea s-a vitaminizat. In fine..

Nu mai era timp sa caute explicatii vinovati, ci solutii. A venit cu baiatul la Grigore Alexandrescu la numai 2 saptamani dupa nastere. I-au spus ca este prea mic sa isi dea parerea si sa mai astepte ca poate in timp se vor dezvolta mugurasii pe care ii avea in loc de degete. Dar nimic. Timpul a trecut si tot asa colindand prin spitale, Aurelia nu a gasit nicio solutie pentru micutul Bogdanel.

Au aparut bineinteles si problemele. La gradinita se mai scapa pe el pentru ca nu reusea sa se desfaca la curea. Ii trebuie numai pantaloni cu elastic, sau care sa stea fara curea. Si la incaltari au probleme. Trebuie sa fie adidasi sau pantofi cu adeziv, nu cu siret.

Cand Bogdan avea 4 ani, parintii lui au vazut intr-un ziar o fata de 15 ani cu aceeasi problema ca a lui Bogdan. Ii pusesera un dispozitiv cu care se descurca de minune. A mers cu Bogdan la Budimex sa intrebe daca ii poate aplica si lui acel dispozitiv. Insa nu se poate. El are mugurasii pre putin crescuti si nu are de ce lege acel dispozitiv.

I-a fost greu sa invete sa scrie cu stanga. Toate reflexele le avea cu manuta dreapta. In clasa intai invatatoarea ii invata sa numere si sa socoteasca pe degete. El era mereu jenat ca la manuta drepata nu avea degete.

Cu toate ca mama lui l-a invatat sa nu se fereasca niciodata de cum este el, anumite rezerve au aparut. Copilasul sta numai cu mana in buzunar in public si incearca sa evite privirile celor din jur.

Cand era mai mic, o intreba pe mama lui mereu de ce el este asa si nu e ca toti oamenii normali. Acum s-a resemnat.

Si oamenii cand il vad in autobuz o intreaba pe mama lui de ce el este asa.

Aurelia a descoperit in luna octombrie 2009 un medic care ar putea sa ii faca o proteza copilului tocmai in Suedia. A fost foarte bucuroasa sa stie exista o sansa pentru copilul ei. Dar a fost dezamagita cand a aflat costul protezei. 15.000 de euro. Mama lui lucreaza ca vanzatoare, iar tatal in constructii cu ziua. Nu au de unde sa stranga o asa suma. Pana acum prin bunavointa oamenilor au reusit sa stranga 11 milioane si 70 de euro.

Bogdan este premiant. Pana acum a luat numai premiul intai. Mai nou scrie poezii pentru revista scolii si merge la karate.

Astazi incepand cu ora 20.00 sunt invitata la emisiunea lui Razvan Dumitrescu “Realitatea Zilei“.

Vreau insa sa va rog ceva. Clasa politica a primit mereu reprosuri spunand ca vocea cetateanului nu este auzita si ascultata. Astazi la Realitatea TV tema pusa in in discutie se refera la greve, miscari sociale in speciale cele din educatie.

Asadar vreau sa imi puneti intrebari  sau sa imi sugerati ce anume credeti ca  nu s-a spus in presa ar trebui spus in emisiunea de astazi.

Promit ca in masura timpului acordat sa incerc sa pun pe tapet  asta seara (si nu numai) problemele pe care le ridica cititorii acestui blog.

Multumesc!

UPDATE 1:

In urma interventiei de la Realitatea TV siteul  Ziare.com a publicat un articol cu titlul: Ana Birchall nu mai plateste asigurarea de sanatate, in semn de protest facand referire la afirmatia mea prin care am spus ca m-am hotarat sa nu mai platesc taxa de  asigurare obligatorie pentru sanatate atata timp cat se dovedeste ca platim aceasta taxa pentru un serviciu care nu exista. Continui sa sustin ce am sustinut si in emisiune. Din cauza timpului limitat din emisiune nu am reusit sa duc ideea pana la capat. Ce am vrut sa spun este faptul ca nu este normal ca sa mergi intr-un spital pentru o operatie banala si sa ajungi in coma! Asa cum nu este normal ca sa platesc o taxa pentru asistenta medicala care sa imi fie gratuita dar in realitate sa fiu obligat sa cumpar de la medicamente, solutie de dezinfectat si pana la hartie igienica, doar ca sa am parte de niste conditii cat de cat civilizate, altele decat cele de ev mediu!

Nu pot accepta sa platesc o taxa catre stat care se dovedeste a fi o taxa pentru moarte! Accept sa platesc o taxa pentru sanatate dar nu pentru moarte! Un coleg de emisiune spunea ca nu se mai poate face nimic. Poate ca are drepate si poate ca resemnarea este o solutie dar uite ca eu sunt caposa si refuz sa accept resemnarea si cred ca inca se mai poate face ceva! Sunt medici  si cadre medicale (mai corect spus, sunt inca medici  si cadre medicale) bine pregatiti profesional dar care  pur si simplu nu pot sa isi faca treaba . Nu mai vreau sa aud nici scuza ieftina ca nu sunt bani. Totul este pana la urma o problema de prioritate si de strategie nationala si pana cand nu vom intelege ca sanatatea si educatia sunt domenii de siguranta nationala (si nu ma joc cu cuvintele!) vom auzi numai vaicareli dar fara solutii viabile!

Cu totii trebuie sa intelegem faptul ca taxa  pentru contributiile la asigurarile sociale, inclusiv pentru asigurarile medicale, este de fapt parte integranta a contractului dintre cetatean si stat. Este plata pentru un serviciu pe care statul se obliga sa il asigure.  Atata timp cat statul, una din partile contractului nu isi respecta obligatiile contratuale, cetateanul are si el dreptul sa rezilieze acest contract. Ca sa nu mai discut ca dreptul la sanatate este stipulat in Constitutia Romaniei ca sa nu mai vorbesc de reglementarile speciale in materie in special legea nr. 95/2006 modificata si completata, care, in art. 2 alin. (2), (3)si (9) prevede:

(2) Scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

(3) Strategia sistemului sănătăţii publice urmăreşte asigurarea sănătăţii populaţiei în cadrul unor comunităţi sănătoase.

(9) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.

Departe de mine gandul de a incita la nesupunere civica si nici sa fiu inteleasa gresit. Dar, cu cateva exceptii, sistemul sanitar romanesc este unul criminal. Am auzit amici care mi-au spus ca ei are prefera sa plateasca taxele de spitalizare la un spital privat decat sa plateasca statului niste taxe de care oricum nu beneficiaza. Se pot gasi diverse solutii. Spre exemplu in Anglia nu exista o taxa speciala pentru asigurarile medicale ci este parte din taxa generala. O alta solutie care mi se pare destul de rezonabila este aceea ca sa platesc o suma intr-un anumit procentaj, sa spunem maxim 50% catre stat (in special ca si taxa de solidaritate sociala) dar  restul de 50% sa pot eu sa dispun unde ii directionez: la stat sau la privat, la un anumit spital sau nu.

Cred ca se impune urgent o initiativa legislativa care sa schimbe filozofia sistemului de taxare.  Nimeni nu are dreptul sa ma oblige sa platesc o taxa pentru moarte si sa ma mai si penalizeze cu 36,5% pe an daca nu platesc! Sigur, statul ma poate penaliza si asa cum spunea cineva din emisiune, poate ma si aresteaza pe motiv ca “prezint pericol public”…dar si eu pot penaliza statul daca  doar ma jefuieste prin niste  taxe pentru servicii de care nu beneficiez in conditii decente…si vreau sa  sper ca sunt mai multi care s-au saturat de dictatura non valorilor in tara asta.

Si mai cred ca acum Parchetul trebuie sa se autosesizeze si sa ancheteze aceste cazuri grave. Sigur, este bine ca este o ancheta interna dar nu este suficienta. Parchetul trebuie sa se autosesizeze.

UPDATE 2 – Selectii din emisiunea Realitatea Zilei:

Scris de Ovidiu

Police Business
Subiectul pe care doresc sa-l abordez este unul de principiu, nu am timp si nici nervii necesari pt a aduce in discutie in detaliu situatii precum cele petrecute la Braila (tanar ucis din greseala de politisiti pe strada si celalalt care il insotea retinut cu catuse ore intregi) sau cazul petrecut recent in RO in trupe MAI mascate dau buzna, din greseala, in casa si lovesc in dreapta si-n stanga.
Deci, revenind la principiul invocat, propun spre lectura cateva randuri, lasand pe fiecare cititor sa traga propriile sale concluzii.
Din L360/2002 privind statutul politistului:
“ART. 43
Poliţistului îi este interzis, în orice împrejurare:
(…)
d) să provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice cu scopul (…) de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane;
(…)”
Din HG991/2005 pt aprobarea Codului de etica si deontologie al politistului:
“ARTICOLUL 9
Utilizarea forţei
(1) Poliţistul execută acţiuni în forţă ca măsură excepţională, în strictă conformitate cu prevederile legale şi numai în situaţii de absolută necesitate, pentru îndeplinirea unui obiectiv legitim.
(2) Acţiunile în forţă desfăşurate de poliţie trebuie subordonate principiilor necesităţii, gradualităţii şi proporţionalităţii.
(3) Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în timpul acţiunilor în forţă, inclusiv armele de foc, vor fi folosite numai în caz de necesitate absolută, cu respectarea strictă a prevederilor legale.
(4) În momentul realizării obiectivului legitim încetează şi exercitarea acţiunii în forţă.
(5) În executarea acţiunilor în forţă poliţistul va avea în permanenţă în vedere respectarea demnităţii umane.
(6) Când este confruntat cu violenţa fizică ori cu ameninţări reale de folosire a forţei fizice împotriva sa ori împotriva altor persoane, poliţistul are obligaţia de a interveni cu fermitate, în limitele legale, pentru restabilirea ordinii.”
Revin la L360 si gasesc potrivita redarea juramantului pe care il depun politistii:
“ART. 23
(1) La acordarea primului grad profesional absolventul sau poliţistul încadrat direct depune jurământul de credinţă în faţa şefului instituţiei de învăţământ sau a şefului unităţii de poliţie şi în prezenţa a doi poliţişti.
(2) Jurământul de credinţă are următorul conţinut:

“Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să-mi îndeplinesc cu răspundere şi bună credinţă îndatoririle ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Acum sa vedem cine este SPIR/DPIR.
Mi se pare ca prin atributiile lor cam iau dreptatea in mana. Cine sunt ei, sau conducerea Politiei Capitalei dupa caz, sa stabileasca cine e infractor sau nu?! Si daca este infractor trebuie cumva tratat altfel decat cu respectarea demnitatii umane?! Si de ce poarta masti?! Le e frica?? Pai sa-si gaseasca alt job atunci. Cu ce drept sa intimideze un infractor sau un om ca este banuit infractor sau vreun cetatean ce se gaseste intamplator in teatrul de interventie?!
Sau ca sa sintetizez: “CU CE SE DIFERENTIAZA ACTIUNILE SPIR/DPIR DE CELE ALE MAFIEI PRIVIND METODELE FOLOSITE???”
Crudul adevar este ca Mafia a invins, iar statul incearca sa-si gaseasca locul imitand stapanii, parerea mea..

Ovidiu
http://www.facebook.com/profile.php?ref=profile&id=1558232857

Campanie nationala impotriva violentei in scoli, “Stop violentei scolare”. Am declarat anul 2008 Anul non-violentei in scoli.
Campanii impotriva abandonului scolar si a delincventei juvenile. Eveniment caritabil pentru copiii din medii defavorizate, decembrie 2006 (organizat de AEF, Asociatia Comunitara Impreuna si RNTR).
Campanie impotriva violentei si conflictelor din familie. In iunie 2006 am initiat Scoala Parintilor, un program care sa acorde consiliere parintilor in gestionarea relatiei cu copiii lor.
Campania ”Cartea apa nu se face” pentru strangerea de burse de solidaritate pentru copiii din zonele afectate de inundaţii – iunie 2006.