“Marele Sanctuar Circular din cadrul complexului arheologic Sarmizegetusa Regia a fost vandalizat, din nou, de persoane rămase neidentificate. Un stâlp de lemn a fost ars, iar alţi cinci au fost scoşi din pâmânt şi aruncaţi unul peste altul. Deşi nu este primul incident de acestfel, autorităţile locale în domeniu ridică din umeri. Câteva blocuri de piatră din zidul porţii de vest a capitalei dacice s-au prăbuşit în această iarnă, iar altele stau să cadă” semnaleaza  Ciprian Iancu, intr-un articol, din nefericire, pierdut in nebunia politica a acestor zile.

Oare chiar nu mai stim ca apreciem si sa respectam propria noastra istorie si cultura??!! ca de civilizatie nu prea mai incape vorba…din pacate! 

O critica primita pe acest blog, o discutie urmata de cateva mailuri cu un bun prieten din Suedia,  m-au facut sa reflectez asupra unui subiect important – integritatea la romani.

O scurta privire in DEX ne arata ca termenul, relativ abstract, integritate, e asociat cu o multime de alti termeni de baza cum ar fi: demnitate, cinste, probitate, onestitate, constiinta… Din pacate, notiuni care apar atat de rar in societate romanesca de azi. Si care, si mai rau, cu trecerea timpului, par sa dispara tot mai mult din viata de zi cu zi.

Oare de ce suntem asa? De ce ne complacem atat de des intr-o situatie calduta, gri, semi-legala, si cam urat mirositoare?

Sa fie din motive istorice? Avand ghinonul de a ne afla mereu in punctul de intersectie a unor mari imperii, am invatat, imi vine sa zic prin “selectie naturala”, ca nici un sistem de valori nu e etern? Avem programat in firmware “capul plecat sabia nu-l taie”, avem o lipsa de demnitate de-a dreptul patologica? Am fost obligati oare sa invatam ca nu are rost sa facem planuri pe termen lung pentru ca oricium realizarea lor nu depinde de noi, si ca e mai usor sa “ne descurcam” de azi pe maine, fentand pe cine putem, fiind “cinci minute smecheri” cum zicea un amic militar?

Sau poate lipsa de modele e de vina? Nu as prea crede. Am avut mereu modele demne de urmat, oameni remarcabili, dar cumva am preferat sau sa le ignoram, sau si mai urat, sa le improscam cu noroi. De ce? De ce credem doar in modele venite “din afara”?

De ce pentru noi o afacere e o relatie intre un excroc si un fraier. De ce termenul de sinergie nu ne spune nimic? De ce ni se pare firesc sa fentam fiscul si acceptam economia gri? De ce la 20 de ani dupa ce am repus in drepturi ideea de proprietate tot mai consideram ca proprietatea comuna e ceva de unde fiecare ia cat poate… ca sa nu zic fura cat poate.

Nu pricepem un adevar elementar si anume ca daca fiecare ne facem treaba bine in zona noastra de activitate, fara sa asteptam statui sau plocoane pentru ca ne-am facut datoria, toti vom iesi castigati. De ce nu putem pricepe ca doar impreuna, respectandu-ne reciproc, respectand valoarea reala, impunand sistemul meritocratiei, regulile de bun simt si legile vom putea sa fim ce am fost si mai mult decat atata?

Voi ce credeti?