In perioada 24-25 aprilie voi fi la Berlin unde voi participa la conferinta After the third way: The renewal of European social democracy     organizata de prietenii de la Policy Network. Conferinta va fi urmata de o dezbatere  in cadrul proiectului “Amsterdam Process“ despre viitorul social democratiei europene, dezbatere care se anunta extrem de interesanta. Impreuna cu Peter Mandelson, fostul vicepremier britanic si comisar european pentru comert, Par Nuder, fost ministru de finante al Suediei, Alfred Gusenbauer, fostul cancelar al Austriei si alti invitati de seama vom discuta  despre modul in care social-democratia trebuie sa-si adapteze oferta alternativa pentru a raspunde in mod adecvat asteptarilor si a capitaliza eficient nemultumirea perfect justificata a electoratului vis-à-vis de modul in care dreapta (care inca sa afla la putere in majoritatea tarilor si a institutiilor europene) a gestionat si gestioneaza problemele de natura economica si sociala cu care se confrunta Europa.

Voi ce parere aveti? Daca ar fi sa concluzionam in 5 teme majore care credeti ca ar fi acestea si mai ales care sunt, in opinia voastra, solutiile pentru temele identificate.

Asa stand lucrurile, anticipez o sesiune de dezbateri capitivante, despre care promit sa va povestesc cat mai curand.

In anul 2010 impreuna cu prietenii de la Policy Network  am avut onoarea sa particip la lansarea unui proiect  ambitios ”Amsterdam Process”, o incercare de definire a unei alternative social-democrate viabile, conectate deplin la problemele oamenilor.

La nivelul Europei se constata o nemultumire tot mai accentuata a alegatorilor fata de masurile de austeritate si de solutiile prin care dreapta, aflata la putere in majoritatea statelor europene, dar si la conducerea multor institutii comunitare, a incercat sa gestioneze criza economica.

Aceasta nu inseamna insa ca stanga se poate culca pe o ureche, asteptand sa culeaga beneficiile acestei nemultumiri doar pentru ca ideologic este contraponderea fireasca a dreptei. Daca nu va reusi sa ofere o alternativa puternica si coerenta, social-democratii risca sa ramana doar cu asteptarea, in timp ce majoritatea electoratului nemultumit va ingrosa randurile absenteistilor sau se va reorienta catre partidele nationaliste si xenofobe. Proiectul Amsterdam isi propune sa contureze directiile strategice dupa care ar trebui sa actioneze social-democratia europeana pentru a capitaliza esecul dreptei. Dupa doi ani, concluziile acestor dezbateri si discutii extrem de interesante sunt cuprinse in documentul “ A Centre – Left Project for New Times“.

Iata mai jos, in rezumat, cateva dintre aceste directii:

1. Social-democratia trebuie sa promoveze economia de piata – care insa nu poate fi lasata sa se autoreglementeze, in conditiile in care laissez-faire-ul neoliberal si-a dovedit limitele
2. Social-democratia trebuie sa sprijine intarirea democratiei prin reformarea sistemului politic si sa demonstreze ca lucrand impreuna se pot realiza mai multe decat pe cont propriu.
3. Social-democratia trebuie sa reconstruiasca sentimentul de coeziune sociala si sa revitalizeze conceptul de cetatenie bazata pe respectul reciproc al drepturilor si indatoririlor.
4. Social-democratii trebuie sa fie avocati ai unei Uniunii Europene reformate si revitalizate, in conditiile in care multe dintre problemele cu care se confrunta diversele state europene pot fi rezolvate doar prin cooperare transnationala.

In raspuns la provocarile si problemele cele mai presante cu care se confrunta statele europene, oferta electorala a social-democratilor trebuie sa se concentreze pe cresterea economica si pe promovarea de programe care sa stimuleze crearea de locuri de munca, luand in considerare nivelul diferit de adaptare la globalizare si schimbarile societale.

De asemenea, social-democratii trebuie sa isi asume clar intentia de a promova disciplina fiscala si de a implementa reguli care sa tina sub control nivelul datoriei publice si deficitele.

Pe de alta parte, rolul statului trebuie regandit, prin redefinirea serviciilor publice si a masurilor menite sa ajute societatea sa faca fata riscurilor la care este expusa, printre care la loc de frunte se afla inechitatea si polarizarea sociala tot mai accentuate.

Desigur, ceea ce propune “Proiectul Amsterdam” este cu siguranta perfectibil si in niciun caz exhaustiv. Indiferent de completari si evolutii, proiectul de reimprospatare a social-democratiei este unul care merita luat in seama si in care PSD se implica deja consistent.

Conferinta a fost reusita chiar daca aparatul meu foto nu a mers ….cu discutii interesante, o declaratie semnata pentru a fi trimisa la G20 despre care promit sa vorbesc mai tarziu (alerg acum spre Constanta pentru a ajunge la cursul de insolventa la Universitatea Ovidiu). Revin!

P.S. Intalnirea lui Victor Ponta cu Premierul Zapatero a fost, de asemenea, foarte reusita (daca nu veneau invitatii pentru pranz desi discutau de aproape o ora tot nu terminau de vorba!!!).

organizata sub patronajul Premierului Zapatero la Madrid in perioada 18-19 octombrie.

Voi participa impreuna cu prietenii de la Fundacion Ideas,  Center for American Progress si Policy Network.

Se anunta o participare de exceptie, cu teme interesante  precum: create greater employment opportunities for the young; invest in new technologies and re-vitalize industrial policy, transform the welfare state into an opportunity society si reform the global and European economic architecture.  In cadrul conferintei va fi discutata si probabil semnata o declaratie care va fi trimisa Summitului G20 de luna viitoare de la Cannes.

Conferinta va putea fi urmarita live aici.

Revin si cu cateva poze. Pe curand!

“In the immediate aftermath of the 2008 crisis, it was right for progressives to concentrate on classic Keynesian measures to avert depression on the scale of the 1930s; now, however, we need to combine credible advocacy of sustainable deficit reduction with a new politics of production. This should be based on a broader and more challenging critique of our pre-crisis political economy, with the explicit aim of fleshing out a new, progressive “variety of capitalism” which combines economic dynamism with new policies for inclusion and security in the labour market.

We have argued for years that progressives must not succumb to protectionism. This is still right in terms of both morality and self-interest. The dynamic of globalisation lifts millions every year out of dire poverty. For all the huge problems of urbanisation, environmental degradation and climate change that it brings in its wake, globalisation opens up possibilities for human self-fulfilment that were hitherto closed. And the maintenance of open trade is the most likely means of ensuring peace and stability in a world where the balance of power is changing at breathtaking speed.

Yet the growing polarisation in developed societies between “winners” and “losers”, particularly the declining position of the lower skilled, creates a new imperative for the left to develop a less rose-tinted response to globalisation than the stance of the Third Way in the 1990s. Social democrats have to come up with new answers to the challenge of socially inclusive growth.
New thinking is needed in three areas:
1) a progressive approach to securing more balanced global trade;
2) a domestic political strategy that puts as much emphasis on developing dynamic new sources of more evenly distributed growth as it does on redistributing the increasingly inegalitarian proceeds of our existing growth model; and
3) a new social democratic theory of what makes firms innovative and successful in place of a discredited myopia on the maximisation of shareholder value.