nu, nu este o gluma proasta ci realitatea zilelor noastre din Parlamentul Romaniei. Ce legitimitate are un act normativ adoptat in Parlament printr-un asemenea vot?

Normal ar fi ca toti cei care au votat in aceasta maniera sa isi dea demisia urgent. Se va intampla acest lucru? Ma indoiesc. Legea care reglementeaza o asemenea infractiune trebuie rapid modificata astfel incat si pedepsele sa fie pe masura faptelor nu asa cum este acum. Nu in ultimul rand cred ca se impune modificarea drepturilor dar mai ales a obligatiilor fiecarui parlamentar (inclusiv remuneratia in functie de prezenta!). Poate ca nu ar strica si infiintarea unui post de televiziune (gen TVR Info) exclusiv dedicat transmisiilor in direct a  lucrarilor Parlamentului (asa cum exista si in alte tari de exemplu CSPAN 2 din SUA) astfel incat fiecare roman sa ii vada cum se comporta in Parlament.

O critica primita pe acest blog, o discutie urmata de cateva mailuri cu un bun prieten din Suedia,  m-au facut sa reflectez asupra unui subiect important – integritatea la romani.

O scurta privire in DEX ne arata ca termenul, relativ abstract, integritate, e asociat cu o multime de alti termeni de baza cum ar fi: demnitate, cinste, probitate, onestitate, constiinta… Din pacate, notiuni care apar atat de rar in societate romanesca de azi. Si care, si mai rau, cu trecerea timpului, par sa dispara tot mai mult din viata de zi cu zi.

Oare de ce suntem asa? De ce ne complacem atat de des intr-o situatie calduta, gri, semi-legala, si cam urat mirositoare?

Sa fie din motive istorice? Avand ghinonul de a ne afla mereu in punctul de intersectie a unor mari imperii, am invatat, imi vine sa zic prin “selectie naturala”, ca nici un sistem de valori nu e etern? Avem programat in firmware “capul plecat sabia nu-l taie”, avem o lipsa de demnitate de-a dreptul patologica? Am fost obligati oare sa invatam ca nu are rost sa facem planuri pe termen lung pentru ca oricium realizarea lor nu depinde de noi, si ca e mai usor sa “ne descurcam” de azi pe maine, fentand pe cine putem, fiind “cinci minute smecheri” cum zicea un amic militar?

Sau poate lipsa de modele e de vina? Nu as prea crede. Am avut mereu modele demne de urmat, oameni remarcabili, dar cumva am preferat sau sa le ignoram, sau si mai urat, sa le improscam cu noroi. De ce? De ce credem doar in modele venite “din afara”?

De ce pentru noi o afacere e o relatie intre un excroc si un fraier. De ce termenul de sinergie nu ne spune nimic? De ce ni se pare firesc sa fentam fiscul si acceptam economia gri? De ce la 20 de ani dupa ce am repus in drepturi ideea de proprietate tot mai consideram ca proprietatea comuna e ceva de unde fiecare ia cat poate… ca sa nu zic fura cat poate.

Nu pricepem un adevar elementar si anume ca daca fiecare ne facem treaba bine in zona noastra de activitate, fara sa asteptam statui sau plocoane pentru ca ne-am facut datoria, toti vom iesi castigati. De ce nu putem pricepe ca doar impreuna, respectandu-ne reciproc, respectand valoarea reala, impunand sistemul meritocratiei, regulile de bun simt si legile vom putea sa fim ce am fost si mai mult decat atata?

Voi ce credeti?

M-am abtinut sa comentez prea mult ultimile demersuri in acest domeniu pentru a nu da din nou nastere la fel si fel de discutii, discutii inutile, nascute mai degraba din orgoliile unora decat din argumente propriu zise.

Desi pot intelege argumentul ca sunt legi care au zacut ani de zile prin diverse sertare din Parlament nu am fost si nu sunt de acord cu asumarea raspunderi pe pachetul legilor educatiei pentru simplul motiv ca pentru a asigura stabilitatea legislativa care sa dea predictibilitatea atat de necesara acestui domeniu de siguranta nationala orgoliile nu au ce cauta iar cei care nu sunt in stare sa inteleaga acest lucru atunci ar face bine sa plece acasa.
Aceste legi trebuiesc asumate si sustinute de catre toti: de la partidele politice, sindicate, societatea civila pana la asociatiile de parinti, de studenti si de elevi. Numai asa se pune capat experimentelor pe copii.

Ieri am asistat la declaratii care mai de care mai “interesante” ca sa fiu politicoasa in exprimare.
Ba ca se asuma raspunderea pe pachetul propus de Andronescu, ba ca s-a lucrat un alt pachet de nu stiu ce grup de la Primul Ministru, ba ca Pachetul Miclea e asa si pe dincolo, ba ca pachetul Andronescu e nu stiu cum, ba ca pachetul propus de Adomnitei este mai cu mot si exemplele pot continua.

Un lucru este clar: chiar daca se vor adopta prin asumare de raspundere maine, poimaine sau peste 2 luni aceste legi nu vor fi aplicabile noului an scolar. Lucru confirmat de la sindicate pana la ministru sau prim ministru.
Atunci care mai este motivatia urgentei si incapatanarea asumarii raspunderii cand aceste legi pot fi foarte simplu trimise in Parlament cu solicitarea expresa ca in aceasta sesiune parlamentara sa se adopte altfel Guvernul isi va asuma raspunderea? Exact asa cum s-a intamplat si pe Codurile din justitie?!

Demersurile din ultimile zile sunt dovada de infantilism politic. PSD nu trebuie sa cedeze acestui infantilism politic.

Pachetul de legi pe educatie a devenit numai miza electorala in coalitie si nu miza pentru reforma reala in scoala romaneasca.

Nu sunt naiva, inteleg ca este campanie electorala, dar ce ar fi ca aceasta clasa politica sa lase deoparte interesele meschine de grup si sa poata colabora pe proiecte de interes national cum ar fi scoaterea educatiei din disputele politice dambovitene?!

Nesansa Romaniei a fost/este ca de 20 de ani se afla in permanenta campanie electorala si majoritatea legilor/masurilor nu au fost luate pentru si pe ratiuni corecte ci pentru interese de grup, de moment.

In ceea ce priveste educatia intreaga clasa politica are o nota restanta de plata. Ce ar fi sa inceapa sa isi achite nota de plata si sa ia ghearele de pe educatie?!

incepand cu ora 1850. Printre subiectele discutate si dezbaterile privind legile educatiei.

Update – selectiuni cu interventiile mele in cadrul emisiunii.