“cand o sa incetati sa mai spuneti minciuni despre mine eu o sa ma opresc sa spun adevarul despre voi” este o replica (este adevarat, dintr-un film, “Money Never Sleeps“) pe care multi care chiar doresc (nu numai la nivel declarativ) inlaturarea dictaturii non valorilor si instaurarea legii si a meritocratiei ar trebui sa aiba curajul sa o spuna.

De mult prea mult timp se discuta despre actuala criza economica. Personal am fost surprinsa ca s-a trecut atat de usor peste adevarata stire din discursul Presedintelui in Parlament: Presedintele a recunoscut, anuntand iminenta intrare a Romaniei in incapacitate de plata daca circul politic continua cu interese meschine, de partid, pe spatele interesului national. Nu am fost si nu sunt fun al FMI sau al Acordurilor FMI cu Romania dar nu pot sa nu recunosc, fara patima politica, ca la situatia economica actuala, luand in considerare si contextul international, Romania nu prea are alte optiuni mai avantajoase. Nu am acceptat si nu accept ca Romania sa plece capul la orice masura propusa de FMI! Dar Romania nu se poate imprumuta, mai ieftin, din alta parte. Asta este realitatea, ca ne place sau nu ne place. Mai mult este greu sa se continue cu imprumuturile de pe piata interna, asa cum s-a intamplat pana acum, pentru simplul fapt ca nivelul expunerii bancilor  a ajuns la limita superioara de acceptabilitate. Sigur, exista fondurile europene si incapacitatea administratiei de a atrage mai mult din aceste fonduri, dar aceasta este o alta discutie, inclusiv greselile guvernului Traiceanu in a nu pregati administratia (asa cum au facut alte tari precum Spania si Portugalia spre exemplu) prin crearea unui corp de functionari publici specializati in atragerea fondurilor europene.

imi doresc ca multi politicieni (din toate partidele politice) sa aiba curajul sa recunoasca si sa ceara scuze cadrelor didactice, elevilor, studentilor si parintilor pentru ca, fata nicio exceptie, in fiecare campanie electorala, au promis ca educatia va fi tratata ca o prioritate dar au uitat de aceasta promisiune imediat ce s-au vazut alesi. In 2005 am initiat Pactul National pentru Educatie si m-am batut, cu incapatanare (nefiind scutita de numarate atacuri la adresa mea si a familiei mele tocmai pentru ca am scormonit viesparul spre exemplu prin procesul, castigat, in urma caruia ministerul educatiei a fost obligat sa publice contractele de achizitii publice, fiind un precedent important in transparenta cheltuirii banului public) tocmai pentru ca educatia sa fie scoasa din luptele politice, fiind un domeniu de siguranta nationala.

Romania se afunda in criza economica indreptandu-se spre faliment statal iar in Parlament avem circ in loc de solutii serioase. Cu ce o fi gresit natia aceasta sa fie sufocata de aceasta dictatura a non-valorilor sincer nu stiu. Chiar nu se poate intelege ca in momente de criza este nevoie de oameni de stat, responsabili, nu de papusari politici? Poate puteti sa raspundeti voi. Mie imi este pur si simplu rusine de un asemenea spectacol dat pe bani publici.

Incerc de foarte mult timp sa-mi dau seama ce-i lipseste acestui popor, ce blestem sau incapacitate crasa il opreste din maturitate: acea maturitate care sa impuna un sistem meritocratic care sa aboleasca dictatura non-valorilor, cum ii spun eu; dictatura a non-valorilor care sugruma/sufoca aceasta tara. De ce nu avem curajul sa impunem un nou model: fie ca vorbim de model economic, social sau de model politic?

De ce majoritatea dintre noi ne revoltam ….dar numai in cercul nostru restrans de prieteni? De ce vocea celor care au curajul sa se revolte si public raman voci singulare, in marea majoritate a cazurilor nebagate in seama de toti cei care, la nivel individual, se revolta pentru aceleasi probleme!? Si lista de ce-urilor ar putea continua….

Cred insa, ca inainte sa definim lipsurile, ar trebui sa definim mai intai termenii folositi. Cum definiti voi non valorile, mediocritatea, meritocratia? In ce consta, la nivelul natiei? Aveti exemple? Astept parerile voastre. Multumesc.