“Istoria ne arată că momentele în care România a intrat pe un trend ascendent au fost cele în care copiii burgheziei au plecat la studii în străinătate și întorcându-se de la Viena sau Paris au aplicat în țară principiile moderne pe care le-au asimilat odată cu studiile de specialitate. Pentru cine vrea să aprofundeze această tematică poate studia tot ceea ce s-a întâmplat în Europa secolului XIX și-mi va da dreptate.

via Dragos Bucurenci

care face mai mult pentru promovarea Romaniei si a adevaratelor valori romanesti decat au facut toti ministrii turismului sau guvernele ultimilor 20 de ani la un loc. Jos palaria pentru aceasta initiativa si multumiri!

Intr-o discutie cu un bun amic pornind de la argumentatia mea ca in momente de criza este esential sa avem curajul sa modificam elementele ADN-ului nostru economico-financiar  si sa impunem un nou model politico-social tocmai pentru ca in momente de criza avem nevoie de oameni profesionisti si responsabili, avem nevoie de oameni de stat nu de papusari iresponsabili, raspunsul a fost “de acord cu tine Ana dar, desi absolut necesar ceea ce sustii tu, ma indoiesc ca se va intampla asa ceva tocmai pentru ca stii tot atat de bine ca si mine ca intr-un fel crizele rafineaza viata. Prin ele descoperi cine esti (sau cine sunt) cu adevarat! Ori cine sa aiba curajul sa schimbe, desi de impune, ingredientele modelului economico-financiar-politico-social cand mult prea multi au interesul sa pastreze aceasta situatie de fapt, aceasta dictatura a non-valorilor cum o numesti tu?!”.

Desi acest raspuns contine mult adevar, dat de realitatea zilelor noastre, in continuare ma incapatanez ca cred ca aceasta criza economica (care se transforma intr-o criza sociala) va fi rezolvata de un singur lucru: INCREDERE, incredere pe care Romania trebuie sa  o prezinte  investitorilor straini si romani, incredere in sistemul bancar, incredere ca guvernantii si Palamentul nu schimba legea de la o zi la alta ci ca vor intelege odata pentru totdeauna ca in mediul de afaceri este nevoie de stabilitate si predictibilitate legislativa, incredere ca nu ai la varful clasei politice papusari, pampalai si oameni total iresponsabili si slab profesionisti care nu stiu decat sa se ascunda dupa vorbe si declaratii care mai de care demne de persoane care trebuiesc internate la un anumit spital decat sa fie in pozitii de decizie in aceasta tara.

Parerea voastra?

Intr-un post anterior va spuneam ca am fost la Cluj la o dezbatere gazduita de Organizatia Studentilor din Universitatea Babes Bolyai. A fost o dezbatere, spun eu, activa in mijlocul unui grup de tineri tare faini, care au reusit sa ma trimita la Bucuresti incarcata cu un aer dar si spirit ardelenesc.

Cateva din ideile pe care le-am discutat:

- Universitatile trebuie sa produca diplome cu valore de carti de vizita care sa deschida usi si oportunitati absolventilor.

- lipsa increderii: increderea in voi si in sansa voastra. Increderea ca ai o sansa reala la angajare, nu un exercitiu formal, obligatoriu pentru angajatorul care oricum are deja numele angajatului. Increderea ca aici, acasa, te poti realiza pe baza a ceea ce ai in cap si in suflet nu pe PCR (pile, cunostinte, relatii).

- investiti in voi. Aveti incredere in voi.

- nu cautati si cu siguranta nu acceptati un loc de munca ci o cariera! Sigur veti spune bine bine Ana dar am nevoie de un loc de munc din zeci de mii de motive. Iar raspunsul meu este: toate motivele sunt de inteles dar nu uitati ca daca este veti alege aceasta cale veti intra deja dezamagiti pe campul muncii si ramaneti acolo in virtutea unei resemnari, necesitati etc. Gresit. Acest gen de gandire sta la baza dictaturii non valorilor si duce la o societate non meritocratica pentru ca nu veti da totul din voi daca veti avea doar un loc de munca si nu o cariera.

- daca crezi ca ai invatat atunci bate cu pumnul in masa sa fii acceptat in domeniul tau. Primii angajatori nu au cum sa se uite la experienta voastra in munca pentru ca nu prea exista. Dar o personalitate puternica e complementara aici. Nu toti angajatorii vor aprecia un asemnea comportament. Dar stiti ce se spune: un om destept se inconjoara numai de oameni destepti. Un prost se inconjoara numai de oameni slabi sau mai nepregatiti decat el. Pierderea nu este a voastra decat eventual pe termen foarte scurt. Pe termen lung aveti de castigat.

- este la fel ca intr-o prietenie: eu mereu am mers pe principiul ca acord incredere si o pastreaza numai cei care intr-adevar merita increderea mea. De-a lungul vremii au fost multe persoane care s-au dovedit nedemne de increderea mea. De multe ori mi-a fost greu sa accept ca am acordat incredere unor persoane care pur si simplu nu meritau. Am fost chiar suparata pe mine dar, cu toate acestea, continui sa cred ca totusi este mai bine sa acorzi incredere pentru ca pana la urma pierderea nu este a ta ci a celor care se dovedesc a fi nedemni de increderea ta. Sigur, cu conditia sa ai puterea si curajul ca atunci cand o persoana dovedeste ca nu merita sa pastreze increderea ta sa nu mai beneficieze de aceasta incredere.   

“cand o sa incetati sa mai spuneti minciuni despre mine eu o sa ma opresc sa spun adevarul despre voi” este o replica (este adevarat, dintr-un film, “Money Never Sleeps“) pe care multi care chiar doresc (nu numai la nivel declarativ) inlaturarea dictaturii non valorilor si instaurarea legii si a meritocratiei ar trebui sa aiba curajul sa o spuna.