arata inca odata neputinta Guvernului.

Ultimele statistici publicate de INS cu privire la evolutia economiei romanesti in 2011 nu ne ofera motive de bucurie. Scadera PIB-ului Roamaniei cu 0,2% in trimestrul 4 al anului 2011, fata de trimestrul 3 indica o involutie care nu poate fi decuplata de ceea ce se intampla in Europa. Riscul de prabusire a pietelor de export ale Romaniei, dublat de efectele negative ale iernii prelungite asupra economiei vor confirma in 2012 declinul inregistrat in ultimele trei luni ale anului trecut. In aceste conditii, devine evident ca retetele actualei guvernari si-au epuizat potentialul de a determina crestere economica. Doar stabilizarea, si aceasta nu foarte sigura, nu este suficienta pentru o populatie agresata peste limita de politicile de austeritate.

Astfel, se impune un nou model economic, mai creativ si stimulativ pentru investitori, cu propuneri clare de orientare a investitiilor publice ale statului in zone care aduc plusvaloare. USL are un asemenea model, un model prezentat public si apreciat deja de analistii economici. Este nevoie de un suflu nou in registrul politicilor economice ale Romaniei pe care nu-l poate aduce decat o noua guvernare, iar nu un Guvern politic al aceleiasi coalitii, cu aceleasi idei prafuite si expirate care s-a dovedit incapabile sa redreseze Romania. Altfel, cu vestile proaste care tot vin dinspre piata europeana, criza care ne pandeste dupa colt ar putea lovi mult mai virulent economia romaneasca si nivelul de trai.

Discursul tinut in Parlament de presedintele PSD Victor Ponta cu ocazia votului de investitura pentru Guvernul Ungureanu a provocat o polemica vie. Nu voi insista asupra speculatiilor partizane ale acestui discurs. Ele sunt parte a unui joc politic rupt complet de problemele reale ale oamenilor.

Victor Ponta a avut un discurs de referinta. Normal pentru un lider al opozitiei intr-o democratie cu traditie, dar exceptional pentru o democratie insuficient consolidata, in care intoleranta si radicalismul sunt notele dominante ale concertului politic. De aceea, echilibrul si accentul pe solutii care au venit din partea liderului unei opozitii radicale a fost principala stire a saptamanii trecute. Spun ca a fost un discurs de referinta pentru a adus ceva care lipsea in politica romaneasca. A surprins placut opinia publica, mediul de afaceri, a provocat clasa politica generand un clivaj puternic intre sustinatorii liniei fundamentaliste de opozitie, respectiv sustinatorii opozitiei cerebrale care castiga prin superioritatea proiectelor si a solutiilor. Victor Ponta a dat si a trecut testul maturitatii politice prin intelegerea faptului ca regimul democratic este consistent prin participare (a cetatenilor, organizatiilor civice, a partidelor politice, a parlamentarilor de la putere si opozitie), conflict (in sensul competitiei intereselor divergente din societate reglate de partide si structuri organizate) si cooperare (in sensul in care si pentru stabilitatea sistemului democratic sunt responsabile atat puterea, cat si opozitia). 

In fine, cred ca majoritatea tacuta, cea care fuge de politica, s-ar putea regasi in aceasta paradigma descarcata de agresivitate gratuita si sa voteze o oferta echilibrata, incarcata de solutii.

In ultimii ani au fost guverne care nici macar nu au trecut votul de investitura al Parlamentului (spre exemplu Croitoru si Negoita). In aceste zile avem in fata doua ipoteze. Fie acest guvern va fi unul de serviciu, cu rol limitat la cresterea sanselor electorale ale PDL, fie unul de sacrificiu care nu va trece de votul Parlamentului. Ambele ipostaze sunt proaste pentru Romania pentru ca nu au darul de a oferi economiei sentimentul de stabilitate politica.

In locul unui moment zero cu un nou Parlament si un nou Guvern, legitimate prin alegeri anticipate care sa puna Romania rapid pe un drum predictibil in urmatorii patru ani, vom avea o curiozitate politica. Un guvern politic sustinut de partide care nu reusesc sa depaseasca impreuna 20% din increderea romanilor si condus de un premier semi-politic, semi-tehnocrat, cultivat fara indoiala, dar fara experienta in gestionarea tensiunilor specifice unei coalitii de partide nepopulare intr-un an electoral. In aceste conditii, ramane intrebarea fundamentala. Cum va trece economia romaneasca prin furtuna recesiunii europene care se anunta in acest an, cu un guvern slab, cu ministri alesi de partide, nu de premierul desemnat, in care energiile politice se vor consuma tot anul pe gestionarea alegerilor locale din iunie si parlamentare din noiembrie?

P.S. Renuntarea Andreei Paul Vass la postul de ministru al Economiei a fost singura decizie buna a unui consilier de prim-ministru care ramane in memoria romanilor nu prin incompatibilitati complicate, ci prin cerbicia cu care s-a batut pentru taierea indemnizatiei de crestere a copilului, o politica publica inexplicabila si catastrofala in contextul dezastrului demografic dezvaluit deja de primele date ale recensamantului efectuat anul trecut.

Organizarea de alegeri parlamentare anticipate este una din solicitarile principale ale protestatarilor din Piata Universitatii. Uniunea Social Liberala cere, de asemenea, insistent demisia Guvernului si convocarea de alegeri anticipate pentru a relegitima structurile institutionale de putere din Romania. In fata acestei presiuni discursul puterii personificat fie de Traian Basescu fie de Emil Boc invoca efectele negative asupra economiei a declansarii alegerilor anticipate. Teza puterii este profund falsa si voi invoca mai multe rationamente in acest sens. In primul rand, nu-mi este deloc clar de ce organizarea de alegeri parlamentare peste trei luni ar avea mai multe efecte negative decat organizarea acestora peste 10 luni.

Coalitia aflata astazi la putere beneficiaza, impreuna, de un sprijin electoral de sub 20%. Cele 10 – 12 procente ale PDL cu cele 5 ale UDMR si cele 2 – 3 ale UNPR, toate luate la un loc ne dau un rezultat politic catastrofal. Consecinta pentru economie a mentinerii unei asemenea guvernari este negativa deoarece un Guvern lipsit de credibilitate combinat cu o populatie adusa la exasperare de politica oarba a austeritatii, este reteta perfecta pentru tensiuni si explozii sociale. Niciun investitor si nici o companie privata sau de stat nu se simte bine intr-o tara aflata pe un butoi de pulbere. In astfel de situatii, democratia ne ofera un instrument perfect legitim de detensionare sociala printr-o resetare a sistemului democratic cu ajutorul butonului numit “alegeri anticipate”.

Un Guvern nou, cu suport democratic, ar calma societatea, ar aduce stabilitate politica, ar reface increderea in institutiile fundamentale si ar oferi spatiu de manevra pentru masuri de guvernare mai creative care sa stimuleze investitiile si crearea de locuri de munca. Altfel spus, anticipatele fac, pe fond, un mare bine economiei prin eliminarea incertitudinilor politice, a instabilitatii sociale, prin stabilizarea mediului institutional si clarificarea orizontului politic pentru urmatorii 4 ani.