Pe măsură ce situaţia economica a Greciei, aceasta „saga” economica, se îndreaptă spre opţiunea inevitabilă de neîndeplinire a obligaţiilor financiare si deci de nevoia urgenta de restructurare, consider ca este oportun să privim si sa analizam imaginea mai de ansamblu, lectiile care decurg din evenimentele financiare la care am asistat in aceasta perioada.

Cu siguranta România va continua să fie afectată de evenimentele din Grecia. Insă cu toate acestea, comparativ cu alte state, procentajul relativ scazut al datoriei externe precum şi datoriile relativ scăzute ale populaţiei (in special in ceea ce priveste creditele pentru locuinte) pot sa ne permita să depăşim actuala criza cu mult mai putine pierderi. Sigur, daca suntem capabili sa si adoptam masurile economice si financiare care se impun!

Faptul că România are multe lecţii de învăţat din situaţia proastă in care se afla Grecia este o realitate care nu poate fi pusa la indoiala.

Consider ca tările care au adoptat moneda euro trebuie să se hotărască acum. Nu mai este timp de pierdut.

Intrebarea este simpla: Vor continua să susţină, si prin fapte, ceea ce au afirmat încă din Februarie – si anume că Grecia ia masurile necesare pentru a ţine datoria sub control? Dacă răspunsul este pozitiv, asa cum pare ca este zilele acestea, atunci aceste ţări trebuie să pună la dispoziţia Greciei, in regim de urgenta, fondurile necesare pentru a sprijini Grecia în eforturile sale de refinanţare pentru o perioadă mai lungă de timp. Amploarea acestui sprijin este evaluată de şeful FMI Dominique Strauss Kahn la peste 120 miliarde de euro.

Însa in cazul în care ţările ,,euro” decid că Grecia nu este doar lipsită de lichidităţi, ci şi insolvabilă pe termen mai indelungat, şi deci , nu îşi va achita niciodată datoriile în întregime, este mai mult decat evident ca nu se câştigă nimic prin amânarea neîndeplinirii inevitabile a obligaţiilor financiare. Relevante sunt cuvintele rostite săptămâna trecută de Angel Gurria, secretarul general al OECD care spunea, referindu-se la Grecia, ca ,,Acest lucru este precum Ebola. Când îţi dai seamă că suferi de acest virus, trebuie să îţi amputezi piciorul pentru a supravieţui”.

Mai multe intr-un articol publicat astazi in standard.ro

Asa cum am mai spus insolventa, falimentul, nu este lucrul cel mai bun care ti se poate intampla si care trebuie sarbatorit cu sampanie dar nu este nici bau baul de care trebuie sa ne speriem si sa ne ascundem in coltul cel mai intunecat al camerei, asa cum ne spunea mama cand eram copii!

In realitate, instrumentele procedurii insolventei, in special procedura de reoganizare judiciara, procedura concordatului preventiv sau al mandatului ad hoc sau falimentul personal pot ajuta persoanele fizice sau juridice care din diverse motive, dar nu rea credinta, au probleme cu achitarea la timp a datoriilor, sunt in incapacitate de plata cum spunem noi, avocatii.

Astazi a trecut de Senat proiectul legii falimentului persoanelor fizice…proiectul de lege care mai trebuie sa suporte modificari dar, pe fond, aceasta lege trebuie adoptata in regim de urgenta… indiferent de rezistenta bancherilor. Chiar si ei trebuie sa inteleaga ca aceasta lege exista in toate economiile de piata, spre exemplu in SUA este reglementat in Chapter 13.

Legea privind falimentul persoanelor fizice este necesara si va ajuta persoanele fizice care au greutati financiare in special cu plata ratelor bancare. Si daca Parlamentul ar intelege ca este nevoie de un Cod al Insolventei, care sa unifice toata legislatia in materie, ce bine ar fi!!!

Revin cu detalii intr-un post viitor.

o masura pe care personal o sustin. Se impune o mai mare disciplina financiara a bancilor straine cu filiale in Romania astfel incat lichiditatile obtinute in urma micsorarii depozitelor obligatorii (pe care o banca straina trebuie sa o aiba la BNR) sa fie folosite pentru relansarea creditarii pietii interne si nu pentru a fi scosi din tara asa cum s-a intamplat in trecut.

Băncile străine care nu-şi respectă promisiunile de finanţare şi care nu recapitalizează instituţiile de credit pe care le deţin în România, conform cerinţelor Băncii Naţionale, ar putea fi obligate, la limită, să-şi vândă acţiunile. Mai multe aici.

….atata timp cat nu sunt reglementari ferme. Mai multe aici ,aici si aici.