Pur si simplu ador locul acesta!

Decizia de astazi a Curtii de Apel Bucuresti mentine sentinta Tribunalului Bucuresti prin care Iosif Buble este condamnat cu vinovatie “pentru o intensa campanie de denigrare , defaimare si batjocoritoare desfasurata importiva Anei Birchall incepand cu luna iunie 2008 prin publicarea de informatii false cu scopul de a compromite si distruge imaginea politica a Anei Birchall, de a o impiedica sa candideze pentru un loc in Parlamentul Romaniei si pentru orice alta functie politica. De asemenea, decizia Curtii de Apel Bucuresti il obliga pe Iosif Buble sa publice hotarea in 3 ziare de larga circulatie si sa inlature articolele denigratoare.”

La aproape un an de la decizia instantei care imi dadea dreptate in procesul pe care i l-am intentat lui Iosif Buble, pentru a-mi apara reputatia si a pastra nepatat un nume pe care fiul meu sa-l poata folosi fara rusine in viata, traiesc din nou sentimentul dulce-amar al unei victorii dureroase. Atunci cand o persoana se pune in fata intregului sistem si castiga, senzatia victoriei este ciudata. Stii care e adevarul, stii ca ai avut dreptate, stii ca ai castigat dar regretul cat ai fost victima unei asemenea marsave inscenari ramane.

Iata ca instanta de apel a reconfirmat faptul ca a fost vorba despre o inscenare marsava si ca Iosif Buble, postand in premiera acel filmulet pe blogul sau, a asociat in mod mincinos, abuziv si manipulativ numele meu cu persoana din imaginile respective.

Faptul ca judecatorii mi-au dat inca o data dreptate nu sterge in mod evident durerea provocata mie si mai ales familiei mele de marsavia la care Iosif Buble s-a facut parte.

Dar macar este un semnal clar care, sper eu, le va servi drept avertisment dur tuturor celor care, fara un minim respect fata de deontologia profesionala,  arunca mizerii, fara sa le pese ca pot distruge astfel reputatia si chiar viata unui om.

Nu stiu ce ii trece prin minte acum lui Iosif Buble, poate chiar citind aceste randuri. Probabil se bucura ca va plati o suma mai mica cu titlu de daune pentru inscenarea sa josnica.

El stie marsavia pe care a comis-o asa dupa cum foarte bine stie si modul deplorabil in care a inteles sa se apere in timpul procesului: initial mintind, inclusiv in cadrul  interogatoriului administrat,  ca nu e blogul lui si ca el nu a scris nimic niciodata, iar ulterior, in apel, sa invoce libertatea de exprimare.

Cred ca singurul lucru decent pe care Iosif Buble mai poate sa il faca acum este sa iasa public si sa ceara scuze familiei mele pentru tot raul facut.

Decizia de astazi a Curtii de Apel Bucuresti mentine sentinta Tribunalului Bucuresti prin care Iosif Buble este condamnat cu vinovatie “pentru o intensa campanie de denigrare , defaimare si batjocoritoare desfasurata importiva Anei Birchall incepand cu luna iunie 2008 prin publicarea de informatii false cu scopul de a compromite si distruge imaginea politica a Anei Birchall, de a o impiedica sa candideze pentru un loc in Parlamentul Romaniei si pentru orice alta functie politica. De asemenea, decizia Curtii de Apel Bucuresti il obliga pe Iosif Buble sa publice hotarea in 3 ziare de larga circulatie si sa inlature articolele denigratoare.”

La aproape un an de la decizia instantei care imi dadea dreptate in procesul pe care i l-am intentat lui Iosif Buble, pentru a-mi apara reputatia si a pastra nepatat un nume pe care fiul meu sa-l poata folosi fara rusine in viata, traiesc din nou sentimentul dulce-amar al unei victorii dureroase. Atunci cand o persoana se pune in fata intregului sistem si castiga, senzatia victoriei este ciudata. Stii care e adevarul, stii ca ai avut dreptate, stii ca ai castigat dar regretul cat ai fost victima unei asemenea marsave inscenari ramane.

Iata ca instanta de apel a reconfirmat faptul ca a fost vorba despre o inscenare marsava si ca Iosif Buble, postand in premiera acel filmulet pe blogul sau, a asociat in mod mincinos, abuziv si manipulativ numele meu cu persoana din imaginile respective.

Faptul ca judecatorii mi-au dat inca o data dreptate nu sterge in mod evident durerea provocata mie si mai ales familiei mele de marsavia la care Iosif Buble s-a facut parte.

Dar macar este un semnal clar care, sper eu, le va servi drept avertisment dur tuturor celor care, fara un minim respect fata de deontologia profesionala,  arunca mizerii, fara sa le pese ca pot distruge astfel reputatia si chiar viata unui om.

Nu stiu ce ii trece prin minte acum lui Iosif Buble, poate chiar citind aceste randuri. Probabil se bucura ca va plati o suma mai mica cu titlu de daune pentru inscenarea sa josnica.

El stie marsavia pe care a comis-o asa dupa cum foarte bine stie si modul deplorabil in care a inteles sa se aprere in timpul procesului: initial mintind, inclusiv in cadrul  interogatoriului administrat,  ca nu e blogul lui si ca el nu a scris nimic niciodata, iar ulterior, in apel, sa invoce libertatea de exprimare.

Cred ca singurul lucru decent pe care Iosif Buble mai poate sa il faca acum este sa iasa public si sa ceara scuze familiei mele pentru tot raul facut.

Bucurestiul l-a avut ieri ca oaspete pe Tony Blair, cel de al carui nume se leaga nu numai redimensionarea ideologica a stangii, prin conceptul New Labour. Pentru noi, romanii, Blair este ALIATUL, cel care in 1999 a deschis, chiar la Bucuresti, portile Uniunii Europene pentru Romania.  Am avut privilegiul sa-l intalnesc in mai multe ocazii pe Tony Blair. De fiecare data m-a impresionat claritatea discursului sau, logica, dar si viziunea unui mare om de stat care, inainte de orice, inspira incredere.

M-am bucurat, alaturi de colegii mei din PSD, alaturi de cei 2 fosti presedinti si 3 fosti prim-ministri ai Romaniei prezenti la dezbatere, alaturi de reprezentantii mediului academic si de afaceri pentru mesajul de sprijin pe care i l-a transmis Tony Blair lui Victor Ponta. Venind din partea unui lider de asemenea anvergura, semnalul sau inseamna enorm. Cu atat mai mult cu cat ceva imi spune ca Blair nu si-a spus ultimul cuvant in politica mare. Edificatoare in acest sens sunt cuvintele din post-scriptum-ul cartii sale de memorii: “in ceea ce ma priveste, niciodata n-am simtit mai multa frustrare sau cu adevarat un impuls mai mare de a conduce”….

Pentru orice politician de stanga, asa cum bine a sintetizat Victor Ponta, “Tony Blair este MODELUL.”  Este modelul pentru energia sa dedicata binelui, pentru capacitatea sa de a integra platformele de stanga, progresiste, cu partile bune ale gandirii economice de dreapta. Este modelul pentru pledoaria sa neobosita in favoarea unitatii Europei , ca solutie pentru a face fata dificultatilor politice si mai ales provocarilor unui viitor mai competitiv decat oricand.

In ceea ce priveste mesajul sau european, el este actual pentru noi din perspectiva relevantei sale pentru Romania. De ce?  Fiindca, asa cum observa acelasi Tony Blair in celebrul discurs sustinut in 1994 la Conferinta Laburista in care a devenit presedintele partidului, dreapta “propune o viziune asupra societatii care se bazeaza pe indiferenta si care considera ca trebuie ales intre interesul individual si cel national”.  Eu cred cu toata convingerea ca obiectivul esential pe care trebuie sa-l avem in vedere  dupa ce actuala putere de dreapta isi va face in sfarsit bagajele este insanatosirea societatii prin recuperarea unitatii, a comunitatii si a valorilor pe care aceasta se intemeiaza. Adica solidaritate, cooperare si parteneriat . Si asta pentru ca, intorcandu-ma din nou la discursul lui Blair, “o familie functioneaza cel mai bine cand membrii sai se ajuta si se sustin reciproc. Acelasi lucru este valabil si pentru comunitati si natiuni”.

Multumesc Tony Blair, un MODEL pentru noi si un ALIAT al Romaniei!