Declaratia politica sustinuta astazi in plenul Camerei Deputatilor

Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre rolul special pe care România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, poate și trebuie să-l joace pentru a asigura un viitor mai bun pentru copiii Europei.

În curând vom aniversa 25 de ani de când România era în atenția opiniei publice internaționale pentru modul inacceptabil în care își trata copiii. Cu toții ne-am simțit profund umiliți și devastați emoțional de imaginile cutremurătoare ale copiilor care trăiau în condiții absolut inumane, neștiuți, alături de noi. Ne-am revoltat la acel moment că așa ceva a fost posibil și poate că ne-am promis să facem ceva pentru ca o asemenea tragedie să nu se mai poată repeta.

Am petrecut aproape un deceniu încercând să recuperăm decalajul de 60 de ani care ne despărțea de statele civilizate ale lumii în privința serviciilor pentru copii. În urmă cu 9 ani, în 2004, am fost declarați învingători în lupta cu un sistem de opresiune mai degrabă decât de protecție a copilului.

Ne-am luptat să creăm servicii, să pregătim specialiști, să inventăm pârghii legislative de susținere a familiei pentru a schimba din temelii un sistem care continua să fie alimentat de mentalitatea că instituția este un loc destul de bun pentru a crește copiii. A fost un proces dureros, dar în care am învățat mai bine decât orice alt stat european cum trebuie abordată reforma în protecția copilului pentru a avea un impact real.

În februarie 2012, recunoscând faptul că avem încă foarte mult de lucru pentru a promova drepturile copiilor, Consiliul Europei a adoptat o strategie prin care ne propunem să ”Construim o Europă cu și pentru copii”, prin care să promovăm sisteme și servicii prietenoase pentru copii, să eliminăm toate formele de violență împotriva copilului, să garantăm drepturile copiilor vulnerabili și să promovăm participarea copiilor la nivelul Europei, în toate politicile care le influențează viața.

Toate aceste obiective au perfect sens într-o Europă tot mai îmbătrânită care nu-și mai poate permite rateuri în asigurarea condițiilor de dezvoltare ale copiilor. De aceea ar trebui ca destinul fiecărui copil să conteze. Însă, din păcate, suntem încă departe de a realiza aceste lucruri. La nivelul Uniunii Europene 25 de milioane de copii trăiesc în risc de sărăcie și excluziune socială. Impactul excluziunii asupra copiilor este copleșitor și avem nenumărate studii care demonstrează cu cifre îngrijorătoare cât de mari sunt aceste pierderi și mai ales faptul că ele sunt irecuperabile.

Pentru România situația este chiar mai dramatică, pentru că avem procentul cel mai mare de copii din Uniunea Europeană care trăiesc în condiții de deprivare: 48%. În studiul privind Bunăstarea copilului din mediul rural realizat de World Vision România și lansat anul trecut, se arată că 1 din 10 copii merge la culcare flămând și că accesul la servicii de bază – de sănătate, educație sau servicii sociale – le este îngrădit din cauza sărăciei, a infrastructurii precare și a calității slabe a serviciilor. Sărăcia afectează în egală măsură copiii din mediul rural ca și pe cei care trăiesc în ghetouri sau în familii sărace sau afectate de șomaj din mediul urban.

Și în aceste condiții nu ar trebui să ne mai mire imaginile cu familii roma cu copii care migrează din România către statele vestice ale Uniunii Europene în căutarea unei vieți mai bune pentru copiii lor. Ei sunt poate populația cea mai mobilă a țării, dar dacă ar putea, foarte multe familii cu copii ar pleca la rândul lor pentru a încerca să-și protejeze copiii de sărăcie și excluziune.

Eșecurile românești și ale altor state europene în privința integrării sociale a copiilor au costuri inimaginabile. Fiecare an care trece înseamnă o nouă generație de copii care se vor integra cu greu și vor contribui mai puțin la dezvoltarea Uniunii Europene.

Ce avem de facut? Răspunsul la nevoia de integrare a celor mai vulnerabili este relativ simplu: avem nevoie de o abordare unitară și de standarde egale pentru toți copiii Europei. Avem nevoie de mecanisme de implementare a obiectivelor strategice cu privire la copii. Numai așa vom putea să asigurăm continuitate, protecție și integrare socială pentru grupurile cele mai vulnerabile.

Aceasta este una dintre cele mai importante lecții ale reformei sistemului de protecție a copilului din România: nu e suficient să avem strategii care să-și propună îmbunătățirea vieții copiilor, ci avem nevoie de structuri care să fie mandatate să implementeze aceste strategii. Momentul în care România a început să facă progrese în procesul de reformă a fost înființarea unei instituții mandatate de la cel mai înalt nivel să se ocupe de asigurarea bunăstării copiilor.

În același timp suntem cu toții conștienți că România are nevoie să își construiască și să își consolideze o nișă de expertiză în Uniunea Europeană. Și este de dorit să avem la București o Agenție Europeană. Uniunea Europeană este tot mai conștientă de nevoia de a face ceva pentru copii. Dovadă sunt preocupărilor recente ale Consiliului Uniunii Europene și ale Comisiei de a face o prioritate din bunăstarea copilului, motiv pentru care anticipez că investiția în copii va deveni un domeniu de interes major.

Expertiza României în domeniul protecției copilului este de necontestat. Între noile State Membre, România este singura care a reformat complet sistemul de protecție a copilului. Tot de necontestat e și faptul că țara cu cea mai mare populație roma care are de suferit din cauza excluziunii sociale este cea mai în măsură să conducă demersuri pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite pentru integrarea europeană a acestui grup etnic.

Toate aceste elemente ne arată clar că este momentul să ne asumăm un rol mult mai activ în realizarea dezideratului de a ”Construi o Europă cu și pentru copii” prin crearea și organizarea la București a unei Agenții Europene pentru Copii, Inovare și Incluziune Socială care să urmărească implementarea acestor deziderate.

Această agenție va funcționa ca o structură descentralizată a Uniunii Europene, și va putea oferi expertiză tehnică în domeniul protecției copilului, a inovării și incluziunii sociale. Numai așa vom putea transforma ceea ce a fost considerat o vulnerabilitate majoră, într-un domeniu de expertiză al României. România s-ar poziționa astfel ca leader la nivel european în privința drepturilor copiilor şi în discuţiile despre reforma instituţională a sistemului de plasament al copiilor vulnerabili la nivelul UE.

Pentru aceasta trebuie să facem eforturi diplomatice bine articulate pentru a propune şi obţine înfiinţarea acestei Agenţii Europene pentru Copii la Bucureşti. Numai așa vom putea promova experiența şi expertiza românească în aceste domenii. Susținerea viguroasă de către România a creării Agenției Europene pentru Copii, Inovare și Incluziune Socială la București va da un semnal clar Uniunii Europene cu privire la voința autorităților române de a aborda în mod serios îngrijorările celorlalte state UE cu privire la situația copiilor vulnerabili, construind un capital de imagine pentru România.

Un astfel de demers nu implică nici un fel de costuri pentru statul român. Dimpotrivă, ne poziționează pentru a coordona alocarea coerentă de fonduri în vederea asigurării bunăstării copiilor și a integrării sociale inteligente, pe baze științifice solide, a celor mai vulnerabile grupuri sociale din Uniunea Europeană.

Agenția Europeană pentru Copii poate asigura dezvoltarea cooperării între Statele Membre ale UE în domeniul protecției copilului, inovării sociale și incluziunii sociale prin: (a) facilitarea schimbului de informații cu privire la bune practici și soluții de politici publice; (b) formarea de experți; sau (c) oferirea de asistență specializată structurilor guvernamentale și locale care doresc eficientizarea fondurilor europene existente în aceste domenii.

Mai mult, Agenția poate permite dezvoltarea, implementarea și monitorizarea de proiecte inovative care să asigure atingerea obiectivelor strategiei europene pentru o mai bună protecție a copiilor din Uniunea Europeană, cu o atenție deosebită pentru copiii din comunitățile cele mai vulnerabile.

Este necesar și urgent să fie create mecanisme de monitorizare și evaluare a modului în care structurile guvernamentale și europene asigură îndeplinirea obiectivelor UE în domeniul protecției copilului și incluziunii sociale (conform Agendei Europene pentru Copii și Strategia 2020).

În mod evident, UE nu-și mai poate permite amânarea sau implementarea precară a priorităților pentru combaterea excluziunii sociale a copiilor datorită efectelor devastatoare ale acestora pentru capitalul uman al Europei. Societatea civilă, în special ONG-urile și instituțiile academice atrag atenția asupra faptului că sărăcia copilului are implicații complexe pe termen scurt și mediu:
• Are consecințe morale și juridice – pentru că sărăcia încalcă dreptul copilului la dezvoltarea întregului său potențial, în condițiile în care toate statele membre au ratificat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;
• Am amintit deja consecințele sociale – copiii care trăiesc în sărăcie nu pot participa la viața socială, la activități comune cu prietenii sau la activități culturale; pe termen lung ei sunt în risc să perpetueze cercul intergenerațional al sărăciei;
• Excluziunea are implicații majore de sănătate – este dovedit faptul că sărăcia afectează dezvoltarea fizică, emoțională și psihologică a copilului. Studiile au arătat că gradul de afectare crește cu durata sărăciei și poate conduce la deteriorări cerebrale și la deficiențe lingvistice și cognitive irecuperabile;
• Iar la nivel macro-social lipsa de integrare a copiilor are efecte financiare uriașe – pentru că sărăcia copilului are costuri directe imediate dar și pe termen lung: nevoile de îngrijire medicală cresc datorită stării de sănătate precară, absenteism sau neparticipare școlară, cu toate consecințele care decurg din acest fapt. Pentru a vă face o idee cu privire la costurile indiferenței noastre față de copii, aș vrea să amintesc aici un studiu din 2008 al Fundației Joseph Rowntree care aprecia, într-o estimare moderată, că ”nota de plată” a Marii Britanii pentru combaterea efectelor pe care le are sărăcia asupra copilului se situa la £12 miliarde anual, dintre care circa 60% erau costuri cu serviciile sociale, educația și serviciile judiciare și penitenciare. La acestea se adaugă o ”pierdere” a statului de £13 miliarde anual din lipsa contribuției financiare a celor care au crescut în condiții de sărăcie.

Angajamentul Uniunii Europene față de combaterea sărăciei copilului se regăsește în cele mai importante documente strategice ale Comitetului pentru Protecție Socială al Comisiei Europene cu privire la coeziunea socială, inclusiv în Pachetul privind Investițiile Sociale (Social Investment Package). Raportul din 7 iunie 2012 al Comitetului pentru Protecție Socială „Preventing and tackling child poverty and social exclusion and promoting children’s well-being”, recomandă Comisiei Europene să facă eforturi pentru prevenirea sărăciei copilului și pentru promovarea bunăstării sale.

Comitetul notează că pentru a combate eficient sărăcia copilului sunt necesare acțiuni concertate ale instituțiilor publice, inclusiv cele responsabile pentru protecție socială, muncă, sănătate, educație, servicii sociale, locuire, mediu și justiție. Așa cum notează Comitetul, trebuie ca atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național sau sub-național să existe coordonare orizontală pentru ca acțiunile diferiților actori, publici și privați, să fie integrate și să se potențeze reciproc.

Urmare a acestui raport, recomandarea Comisiei Europene „Investing in children: breaking the cycle of disadvantage” din 20 februarie 2013 cere statelor membre să ”plaseze ferm sărăcia și excluziunea socială a copilului ca una dintre problemele cheie ale Strategiei Europa 2020 și a Programelor Naționale de Reformă, ca parte integrantă a efortului de reducere a sărăciei și excluziunii sociale”.

Iată de ce România trebuie să înceapă urgent demersurile pentru crearea unei Agenții Europene pentru Copii, Inovare și Incluziune Socială la București iar noi, ca politicieni avem obligația de a depune toate eforturile necesare pentru realizarea sa, pentru a rezolva o bună parte din problemele pe care le avem atât pe plan intern cât și extern.

Personal, o să depun toate eforturile pentru ca în următorii ani România să găzduiască această Agenție Europeană. Pentru mine este un proiect politic important și sunt mândră că pentru atingerea obiectivelor vor colabora cu mine Valeriu Nicolae, activist pentru drepturile omului, Mirela Oprea, secretar general al ChildPact – Coaliţia regională pentru protecția copilului din regiunea extinsă a Mării Negre şi Daniela Buzducea, director de advocacy al organizaţiei nonguvernamentale World Vision România. Sper să am sprijinul dumneavoastră în acest demers important.

 

Echipa AB