Cum NU ne reorientam exporturile catre zona extracomunitara

In timp ce puterea se pregateste triumfalist sa majoreze salariile din sectorul de stat (nu voi folosi termenul de reintregire fiindca, asa cum demonstram intr-o postare anterioara, cele 15 procente promise nu acopera nici pe departe scaderea puterii de cumparare pe care bugetarii au resimtit-o din 2010 incoace), dinspre economie vin vesti din ce in ce mai ingrijoratoare.  Dupa cum recunoaste chiar si BNR, Romania se pregateste sa reintre in recesiune  si, indiferent de cauzele care au provocat aceasta stare de fapt, situatia economica mondiala si in special cea din zona euro, nu ne va fi deloc de ajutor pentru a ne redresa.

Or, intr-o asemenea situatie, nu e nevoie sa fii laureat al premiului Nobel pentru economie ca sa te gandesti ca trebuie luate masuri pentru a favoriza reorientarea exporturilor catre zona extracomunitara. Ceea ce, in principiu, este unul dintre obiectivele asumate la nivel guvernamental. Spun in principiu fiindca dincolo de sedinte comune de guvern, de vizite oficiale si declaratii, iata cum descrie realitatea Lucretia Voinescu, vicepresedinte UGIR 1903: “Daca vrei sa faci asa ceva trebuie ca statul sa investeasca in sustinerea pietei. Daca mergi la consulatele din Europa, toti diplomatii sunt nuli economic, ca sa nu mai vorbim de alte tari”.

Asadar realitatea stimularii exporturilor in zona extracomunitara este inca… incremenita in proiect. Iar aceasta incremenire s-ar putea sa coste scump Romania, in conditiile in care se prefigureaza noi zguduiri economice in zona euro,  iar datele statistice arata ca majoritatea exporturilor romanesti continua sa se duca tocmai spre piata comunitara.