Amânarea intrării în vigoare a Legii insolvenței persoanelor fizice prelungește situația dificilă a românilor aflați în impas financiar

În calitate de inițiator principal al aceste legi care a întâmpinat obstacole de la primul articol scris și până la adoptare (ne aducem cu toții aminte de discuțiile interminabile din Comisia juridică) și în calitate de deputat care, cu încăpățânare și determinare (chiar dacă pe parcurs am primit „sugestii” și chiar „amenințări” că „ar fi bine să nu mai insist atât cu adoptarea acestei legi”) s-a luptat, inclusiv cu rezistența instituțiilor financiare interne și internaționale pentru ca această lege să existe și în România (suntem, cred, singura țară din UE care nu avea o lege care să reglementeze insolvența personală), cred că încă o amânare a intrării în vigoare a Legii insolvenței persoanelor fizice îi va priva pe românii aflați în necaz financiar de accesul la un instrument legislativ modern de care se bucură alți cetățeni din Uniunea Europeană.

Argumentele aduse în sprijinul acestui demers de prorogare a termenului de intrare în vigoare pentru începutul anului 2018 (cu atât mai mult cu cât din iunie anul acesta au fost redactate și adoptate inclusiv normele metodologice de punere în aplicare a legii) nu sunt sustenabile pentru simplul motiv că atunci când am lucrat la întocmirea actului normativ, în ședințele de la Comisia juridică din Camera Deputaților, alături de reprezentanții CSM și de cei ai Ministerului Justiției, am luat în considerare observațiile lor de armonizare a prevederilor legii cu cerințele acestor instituții. Spre exemplu, în perioada de dezbateri publice, la cererea expresă a reprezentanților CSM, am stabilit posibilitatea ca debitorii să se adreseze direct comisiilor de insolvență, tocmai pentru degrevarea instanțelor de judecată și pentru a rezolva deficitul de personal din instituțiile implicate (în primul draft al legii pe care am inițiat-o am prevăzut ca toată procedura să se desfășoare în fața instanțelor de judecată). Oare în 2 ani de zile nu s-a putut pregăti riguros capacitatea administrativă a instanțelor chemate să aplice procedurile insolvenței persoanelor fizice?

Mai mult, comisiile de insolvență funcționează foarte bine în multe state europene a căror practică a fost sursa de inspirație pentru această lege. De ce nu ar putea funcționa și în Romania? Îmi este greu să înțeleg.

Sau poate se fac atât de mulți bani din executările silite sau din așa numitele credite neperformante și aplicarea acestei legi ar afecta acest tip de afaceri, pentru că eu nu îmi explic de ce atâta înverșunare și opoziție în redactarea, aprobarea și aplicarea unei asemenea legi care nu face nimic altceva decât să ajute un debitor, persoană fizică de bună credință, să se redreseze financiar și să nu fie executat silit sau împovărat cu dobânzi la dobânzi și penalități de întârziere! Poate aveți voi răspunsul, pentru că eu nu îmi explic de ce din 1990 până în 2015 nu a fost adoptată o astfel de lege în România, iar din 2015 până în prezent sunt amânări peste amânări de intrare în vigoare a acestei legi!

Legea insolvenței persoanelor fizice oferă o alternativă viabilă și modernă la impasul financiar în care se află foarte mulți români care, nu din vina lor, au ajuns să acumuleze datorii și astfel sunt într-un necaz financiar. Regret că acest proiect în care am pus foarte mult suflet, muncă și expertiză nu este aplicat, astfel încât miile de români care și-au pierdut speranța din cauza datoriilor acumulate fără vina lor să aibă o șansă.

Românii trebuie să știe de ce, după doi ani de la promulgarea Legii insolvenței persoanelor fizice, nu au acces la un instrument legislativ modern, eficient și echilibrat la fel ca toți ceilalți cetățeni europeni, instrument care să le permită să depășească o situație financiară dificilă, să nu mai stea cu frica în sân că își pot pierde agoniseala de-o viață și să aibă șansa la o viață normală redresându-se financiar!

Pentru a evita anumite speculaţii, precizez că am acest punct de vedere exact aşa cum l-am avut şi la prima amânare a intrării în vigoare a Legii insolvenţei tocmai pentru că eu consider că românii merită să aibă la dispoziţie un instrument legal pentru a se redresa financiar, exact aşa cum există în orice stat european.