Poveste de Crăciun

A fost o dată ca niciodată… Așa începe fiecare poveste din viața noastră cu bucuriile sau tristețile inerente, însă cea mai frumoasă dintre ele, pe care o știe oricine, de la prunc la uncheș, cred că este cea legată de sărbătoarea Crăciunului. În seara în care Fiul lui Dumnezeu primește să se nască din Sfânta Fecioară într-o peșteră din Betleem, fiecare dintre noi își trăiește povestea propriei vieți în sânul celor dragi. Crăciunul este timpul cel mai potrivit în special pentru depănarea amintirilor, pentru introspecția și evocarea copilăriei cu momentele ei de o dulceață inepuizabilă.

Pentru mine, Crăciunul este cea mai frumoasă și mai plină de mister sărbătoare din an, singura în care ni se mai permite să ne aducem aminte de copilărie și să fim copii. Poți visa cu ochii deschiși la sania Moșului care vine și se oprește numai pentru tine în liniștea casei învăluită în miros de brad și de mere coapte. În seara de Ajun rememorez cu ochii minții și lacrimi în suflet frumoasele clipe ale copilăriei în care mama așeza, deasupra patului, la căpătâiul meu și al fraților mei, Iulian și Stefan, câte un cadou pe care îl distingeam și îl intuiam în întunericul strălucitor al acelei nopți magice. Emoția cu care furam câteva clipe de somn în așteptarea Moșului mă urmărește și astăzi când împodobesc în fiecare an, aproape ritualic, bradul de Crăciun, la Dorna Arini, cu băiatul meu Andruțu. De fapt, cred că nu împodobim un simplu brad, ci un crâmpei de suflet.

„Vreau să vă fac o mărturisire”

Și pentru că povestim în intimitatea apropierii Nașterii Domnului, vreau să vă fac o mărturisire. Cel mai aproape m-am simțit de fiorul Dumnezeirii atunci când am vizitat Locurile Sfinte, unde s-a născut şi s-a jertfit Iisus Hristos, iar sentimentele pe care le poţi trăi în aceste locuri unice sunt cu greu descrise în cuvinte. Cu greu poţi să exprimi ceea ce simţi şi ceea ce trăieşti în aceste locuri binecuvântate. Aceeași încărcătură spirituală mă încearcă și în preajma Crăciunului. Frumuseţea şi profunzimea acestei sfinte sărbători sunt cu totul şi cu totul aparte. Nicăieri nu am simţit fiorul unei sărbători în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu ca în creştinismul ortodox românesc. De la colindele copiilor, la mirosul merelor coapte, al răşinii de brad sau al cozonacilor împletiţi în special de bunica, toate fac din sărbătoarea Crăciunului una cu adevărat personală, intimă, familială. De Crăciun ne simțim în siguranță, generoși și, mai presus de toate, ne simțim copii alături de pruncul Iisus.

Tradiție de Anul Nou

În sufletul de copil la care mă întorc de Crăciun retrăiesc emoția cu care bunicii mei, Cătălina și Gheorghe, veneau în fiecare an în seara de Ajun pentru a ne colinda. Cu ochii copilului care a crescut văd în acest gest simbolic legătura mea cu o lume în care îmi regăsesc rădăcinile, o lume care ne spune șoptit cine suntem, de unde venim și mai ales că nu avem un viitor în afara tradițiilor noastre creștine. Pentru mine Crăciunul înseamnă cetină de brad, colinde în surdină, mireasma cozonacilor din cuptor și a merelor coapte cu scorțișoară. Toate aceste lucruri te învață să privești viața si prin ochii tradițiilor și valorilor românești. Întoarcerea la izvor te face să guști din prospețimea niciodată alterată a credinței în Dumnezeu.

Și pentru că fiecare dintre noi iubește povestea și își creează propriul univers feeric, de Anul Nou, respect cu sfințenie împreună cu familia mea o frumoasă tradiție pe care am învățat-o de la tatăl meu ca aproape de miezul nopții, cu câteva minute înainte de trecerea dintre ani, să ieșim cu toții afară să întâmpinăm Noul An. E o formă de a deveni familiar cu ce îți aduce Bunul Dumnezeu în viața ta și cu acceptarea darurilor Sale.

Dincolo de poveștile care însoțesc sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului nu trebuie să uităm însemnătatea reală a Crăciunului. Ce dar mai mare poate cineva să ofere decât pe însuşi Fiul Său, pe care L-a trimis în lume ca model de viaţă şi, mai apoi, îngăduind jertfirea Lui, ca dorinţă de mântuire a oamenilor şi dovadă a iubirii Lui nemărginite faţă de noi? Aceasta este lecţia profundă pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor prin Iisus Hristos, un arhetip de bunătate, modestie şi sfinţenie, din care fiecare putem lua câte puţin pentru a da celorlalţi acum şi în restul anului.

Aș vrea ca pentru o clipă, în Sfânta noapte de Crăciun, să închidem fiecare ochii și să ne reîntoarcem la vârsta copilăriei în care îl așteptam cu emoție, cu sfială și cu multă nădejde pe Moș Crăciun, pentru că, nu-i așa, am fost cu toții cuminți. Putem face din sufletele noastre o iesle mai caldă pentru Bunul Dumnezeu care se naște de fiecare dată cu nădejdea că omul se poate îndumnezei. Aud deja glas de colinde, clinchet de clopoței, liniștea zăpezii… ascultați… Moș Crăciun a sosit!