Abia astept sa ajung in acest loc absolut minunat  ….care mereu a avut o putere magica asupra mea.

Revin cu poze…..promit!

Buna dimineata sa aveti o zi frumoasa si sa va bucurati de lucrurile mici dar care fac lucrurile mari tocmai pentru ca sunt atat de importante! Eu sigur voi avea o zi buna pentru ca astazi este ziua mea de universitate, o zi din saptamana care realmente ma incarca pozitiv. Si, desi, studentii mei sunt inca speriati de dificultatea procedurii insolventei, azi vom discuta despre reorganizarea judiciara….asa ca vom cauta sa gasim solutii acolo unde aparent nu sunt…dar noi le vom gasi!

Dincolo de clasamentele, pana la urma efemere, privind optiunile de vot ale alegatorilor intr-un moment sau altul, toate cercetarile sociologice ale ultimilor ani din Romania, dar si din intreaga Europa, evidentiaza un deficit tot mai accentuat de incredere a cetatenilor in clasa politica.  Fenomenul ingrijoreaza pe buna dreptate analistii, cercetatorii si politicienii, in conditiile in care el loveste in insasi fundamentul democratiei ca sistem de guvernare, delegitimandu-l  prin cresterea ingrijoratoare a absenteismului si a implicarii in viata politica.

Printre multiplele incercari de diagnoza si de evidentiere a unor posibile solutii, citeam acum aproape jumatate de an pe Policy Network, o foarte interesanta analiza semnata de Gerry Stoker, un reputat profesor de la Universitatea din Southampton, care conchide ca solutia pentru recastigarea increderii electoratului in clasa politica este comunicarea, cu deosebire prin utilizarea internetului si a retelelor sociale.

Nimic nou sub soare, veti spune. Pai toti politicienii nostrii au bloguri, conturi de Facebook si pagini personale pe internet. Si cu toate astea, increderea de care se bucura clasa politica romaneasca, in ansamblul sau, nu da semne de revigorare.

Numai ca Stoker porneste de la premisa ca are de-a face cu oameni politici care isi respecta electoratul. Ceea ce poate fi valabil in unele colturi din Europa politica civilizata – nu in toate, va asigur – dar nu insa si in Romania. La noi, actuala putere a facut din incalcarea promisiunilor insasi baza si fundamentul guvernarii, in toate aspectele ei. Diferenta uriasa dintre promisiunile cu care au venit in fata alegatorilor si ceea ce au realizat sau la minciunile grosolane cu care tot incearca sa-si acopere incompetenta si coruptia sunt elemente care indica in mod foarte clar o lipsa totala de respect a politiciunilor puterii fata de electorat.

De unde se vede treaba ca simpla copiere a solutiilor pe care altii au reusit sa le aplice cu succes (vezi  spre exemplu cazul lui Obama, a carui victorie in alegerile prezidentiale a venit si pe fondul unei campanii care a valorificat la maximum posibilitatile oferite de new media pentru a creste implicarea cetatenilor) nu este nici pe departe suficienta.

O raza de optimism vine insa de la generatia tanara care incepe sa invete, timid, ca utilizarea mijloacelor new-media, intr-o paradigma generala de respect fata de cetatean este solutia pe termen lung a unei cariere politice solide si, in ultima instanta, o metoda de recastigarea a legetimitatii intregului sistem politic democratic.

Dincolo de clasamentele, pana la urma efemere, privind optiunile de vot ale alegatorilor intr-un moment sau altul, toate cercetarile sociologice ale ultimilor ani din Romania, dar si din intreaga Europa, evidentiaza un deficit tot mai accentuat de incredere a cetatenilor in clasa politica.  Fenomenul ingrijoreaza pe buna dreptate analistii, cercetatorii si politicienii, in conditiile in care el loveste in insasi fundamentul democratiei ca sistem de guvernare, delegitimandu-l  prin cresterea ingrijoratoare a absenteismului si a implicarii in viata politica.

Printre multiplele incercari de diagnoza si de evidentiere a unor posibile solutii, citeam acum aproape jumatate de an pe Policy Network, o foarte interesanta analiza semnata de Gerry Stoker, un reputat profesor de la Universitatea din Southampton, care conchide ca solutia pentru recastigarea increderii electoratului in clasa politica este comunicarea, cu deosebire prin utilizarea internetului si a retelelor sociale.

Nimic nou sub soare, veti spune. Pai toti politicienii nostrii au bloguri, conturi de Facebook si pagini personale pe internet. Si cu toate astea, increderea de care se bucura clasa politica romaneasca, in ansamblul sau, nu da semne de revigorare.

Numai ca Stoker porneste de la premisa ca are de-a face cu oameni politici care isi respecta electoratul. Ceea ce poate fi valabil in unele colturi din Europa politica civilizata – nu in toate, va asigur – dar nu insa si in Romania. La noi, actuala putere a facut din incalcarea promisiunilor insasi baza si fundamentul guvernarii, in toate aspectele ei. Diferenta uriasa dintre promisiunile cu care au venit in fata alegatorilor si ceea ce au realizat sau la minciunile grosolane cu care tot incearca sa-si acopere incompetenta si coruptia sunt elemente care indica in mod foarte clar o lipsa totala de respect a politiciunilor puterii fata de electorat.

De unde se vede treaba ca simpla copiere a solutiilor pe care altii au reusit sa le aplice cu succes (vezi  spre exemplu cazul lui Obama, a carui victorie in alegerile prezidentiale a venit si pe fondul unei campanii care a valorificat la maximum posibilitatile oferite de new media pentru a creste implicarea cetatenilor) nu este nici pe departe suficienta.

O raza de optimism vine insa de la generatia tanara care incepe sa invete, timid, ca utilizarea mijloacelor new-media, intr-o paradigma generala de respect fata de cetatean este solutia pe termen lung a unei cariere politice solide si, in ultima instanta, o metoda de recastigarea a legetimitatii intregului sistem politic democratic.

comoara mea….si da, recunosc,  nu imi vine sa cred ca in curand va avea 11 ani!

La multi ani si tot cee este mai bun si mai frumos pentru voi si familiile voastre. Iar celor care astazi sarbatoresc Sfintele Sarbatori de Pasti va doresc un Paste Fericit alaturi de cei dragi!