Marturisesc ca desi am primit numeroase opinii, ironii sau argumente venite din partea unor prieteni sau persoane de buna credinta (care, in sufletul lor, imi dau dreptate dar au ajuns la un grad mult prea mare de pesimism pentru a mai spera ca lucrurile se pot schimba….in bine!) de cativa ani de zile ma tot incapatanez (da, recunosc, sunt capoasa pana la a fi pisaloaga - aici contribuie si caracteristicile zodiei in care m-am nascut! – in a promova ideile si proiectele in care cred) sa sustin ca Romania poate fi salvata prin educatie si prin impunerea unui sistem meritocratic care sa iti permita sa te realizezi profesional aici, acasa, pe ceea ce ai tu in cap, cum spunea bunica mea.

“ Internetul politic românesc nu influenţează, într-un mod sesizabil, intenţia de vot a românilor. În mod cert, acesta ajută la transmiterea informaţiilor către votanţii interesaţi, suportă comunicarea politică şi poate genera campanii şi cauze politice de sine stătătoare, dar nu generează un impact public major. Vechile forme de media, în special televiziunea, reprezintă principalul vehicul de comunicare politică. Cu toate acestea, capacitatea internetului de a construi şi, uneori, chiar de a distruge reputaţii publice este cât se poate de reală. În timpul perioadelor de campanie, mediul virtual poate fi folosit, în lipsa unei mai serioase puneri în practică a legislaţiei din domeniu, în absolut orice scop negativ. În acelaşi timp, site-urile de informare cresc constant şi se extind pe internet, ca ultimă şi nesperată redută a supravieţuirii conceptului de ştiri” sustine Codex Politicus in una dintre cele mai bune analize pe care le-am citit in domeniu. Merita citit!

Tokes recidiveaza. Chiar nu il poate pune nimeni la punct pe baiatul asta?

Modul iresponsabil cu care actualii conducatori ai Romaniei trateaza aceasta problema este mai mult decat ingrijorator. Oare ce spun europarlamentarii PDL, de exemplu, cu sprijinul carora un asemenea personaj a ajuns vicepresedinte PE? Avem de-a face cu un exemplu clar de atac la siguranta nationala….este cumva pe agenda anuntatei sedinte CSAT? Cred ca stiti raspunsul.

P.S. Sunt convinsa ca cititorii acestui blog inteleg exact mesajul meu de ingrijorare fata de perpetuarea unor practici care pur si simplu nu fac bine societatii romanesti. Separatismul este un atac la interesul national al Romaniei iar domnul Tökes trebuie sa reprezinte, nu-i asa, interesul Ro in PE!

nu este nimic altceva decat inca un episod din reglarea de conturi si lupta pentru putere din interiorul PDL.  Basescu nu a pierdut ocazia oferita de protestul politistilor pentru a il inlatura pe Blaga, miza fiind nu efectele pe care le va avea aceasta demisie asupra negocierilor pentru integrarea in spatiul Schengen spre exemplu  (unde Blaga si echipa sa chiar au facut o treaba buna) ci, dupa parerea mea,  miza este si acel faimos “Doi si un sfert“. Blaga este un politician redutabil si imi este greu sa cred ca nu va avea un cuvant greu de spus, un ultim cuvant! Cum vor accepta Boc si/sau PDL aceasta demisie de onoare (stiut fiind ca demisia este un act unilateral de vointa)? Vom asista la proteste din partea politistilor care ii vor cere lui Boc sa nu accepte aceasta demisie? Care sunt efectele acestei demisii? Vor urma si alte demisii de la MAI?

 P.S. ar fi prea diabolic sa ne inchipuim ca toata nebunia care se intampla in aceste zile face parte dintr-un scenariu mult mai elaborat si, poate, pentru a intimida anuntatele proteste sindicale? Voi ce credeti? Pe mine nu ma mai mira nimic tocmai pentru ca este vremea golanilor (dar nu a “acelor golani”?!) asa cum mi-a spus un bun amic cand l-am intrebat de ce nu vrea sa se mai implice in viata politica.

Update:

Senatorul Traian Igas este propunerea pentru functia de ministru de interne.

Not the same old Sweden argumenteaza Katrine Kielos intr-o interesanta analiza  in care explica esecul social-democratilor suedezi in recentele alegeri generale. Merita citita mai ales ca ofera cateva lectii importante pentru social-democrati. Astept parerile voastre.
” Stuck in their comfort zone and failing to face-up to political renewal, the headlong crash of the Swedish Social Democrats offers some telling lessons for Europe’s centre-left parties.